Rămăşiţele Cenaclului „Flacăra“, sabotate de copii

Deranjat de faptul că micuţii care asistau la cenaclul său nu aveau cuminţenia „unui stâlp în mijlocul lacrimilor“, Adrian Păunescu s-a enervat: „Staţi jos şi învăţaţi, până nu ajungeţi aurolaci!” Ceea ce era anunţat ca un spectacol de muzică şi poezie, moderat de Adrian Păunescu, de 1 iunie, s-a transformat într-o serie de jigniri aduse publicului şi  laude de sine.

Mai citeşte şi:

Doar trei dintre „greii“ cenaclului vin la concertul lui Păunescu
Liiceanu: Este o ruşine că Adrian Păunescu a ajuns să facă anchete şi să administreze cultura română

„Sunt încă viu astăzi, dar nu garantez pentru mâine”, rosteşte nostalgic Adrian Păunescu. Cândva, mii de oameni ar fi stat cu orele în frig ca să aplaude aşa sentinţe dramatice.

Luni seara însă, cei strânşi pentru a reînvia Cenaclul „Flacăra”, în Parcul Plumbuita, din sectorul 2 al Capitalei, păreau să ia mult prea uşor astfel de cuvinte. Aşa că s-au mulţumit să se aşeze cuminţi pe rânduri, aşteptând ca harul poetico-patriotic să se prăvălească abrupt peste minţile neluminate ale dânşilor.

La final, cu ochii înroşiţi de lacrimi şi de fumul de mici ce i-a izbit aprig de-a lungul spectacolului, participanţii au plecat spre locuinţele din giganţii de beton aflaţi în jurul parcului, încă murmurând cu nerv, „Doamne, ocroteşte-i pe români”.

Domnul Iancu şi chinezii

„Trăiască duhul lui Iancu!”, şi de atât are nevoie mulţimea formată, în mare, din persoane de vârsta a treia, copii aduşi de părinţi la spectacol de 1 iunie şi câţiva reprezentanţi de marcă ai generaţiei „şuviţe blonde şi pantaloni albi, transparenţi” să sară în aer.

Printre ei, şi câteva grupuri de chinezi, nelămuriţi încă cine este domnul Iancu şi ce-a făcut dânsul de le-a luat minţile atâtor oameni.

Pe scenă defilează, în aplauze frenetice, câţiva reprezentanţi ai Cenaclului „Flacăra”: Victor Socaciu, Magda Puşcas, George Nicolescu sau Emeric Imre. „Eroul ne cheamă”, urlă mulţimea în delir, acoperită doar de reproşurile făcute de la microfon de Adrian Păunescu: „Daţi volumul mai tare, să se audă versurile!”.

Începe segmentul dramatic. „Fericire mamă, sănătate tată / Oriunde aţi fi, oriunde v-aţi afla”, se aude de pe scenă. În public, batiste înlăcrimate şi o brichetă fluturată de un băiat cu breton colorat şi chică. Aşezat la masă, Adrian Păunescu este servit umil cu apă de o domnişoară şi se asigură că lampa de lângă funcţionează.  

„Cum se poate ca Octavian Goga să fie trimis la lada de gunoi a istoriei de nişte nemernici?”, ia foc poetul. Imediat, trei dintre cei aflaţi în spatele său pe scenă se reped la microfon şi versurile lui Goga intră pe muzică.

După prima strofă, vocea lui Păunescu se aude recitând apăsat versurile. „Ce face mă, cântă el?”, se arată stupefiat un tânăr înconjurat de cutii de bere goale. „Nu mă, aşa mai face el”, vine răspunsul.

Apare şi „domn` primar“

O fi frumos spectacolul, dar problemele organizatorice nu-i dau pace poetului. Cei mai expuşi sunt nişte copii, aşezaţi în primele rânduri, care nu dau impresia că ar conştientiza în faţa cărui moment istoric se află şi preferă să se îmbrâncească. „Vă rog să vă aşezaţi. Staţi ca un stâlp în mijlocul lacrimilor.

Craiova 1982, în vremurile de glorie ale mişcării culturale  Foto: Agerpres

Participaţi cu conştiinţa aici”, îi ia cu frumosul Păunescu, după care, văzând că aceştia nu percutează la valenţele poetice, urlă în microfon: „Staţi jos şi învăţaţi, până nu ajungeţi aurolaci!”. Speriaţi, copiii se aşază, primind drept recompensă şi o pereche de palme de la părinţii umiliţi în public de comportamentul odraslelor.

Ceva mai încolo, doi cetăţeni se roagă de primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, venit să-şi primească aplauzele pentru organizarea evenimentului. „Domn` primar, nu-i lăsaţi pe miliţieni să ne dea de pe iarbă. Spuneţi-le că suntem prieteni”. Onţanu zâmbeşte şi aplaudă.

Momentul de linişte

Încep să curgă bileţelele pentru poet. „Gratitudine poetului autosacrificat, Adrian Păunescu”, sună primul. Destinatarul este înduioşat. Alt mesaj: „Dacă nu mă lăsaţi pe scenă să cânt şi să recit, omor un poliţist şi apoi îmi tai venele”. „Dvs. sunteţi terorist”, se ambalează Păunescu.

Un altul îi trimite un CD. Numele de pe copertă îi provoacă o stare proastă poetului. „Aţi uitat că noi v-am lansat. Aţi uitat de noi. Nu aţi mai dat un telefon”, spune posac Păunescu. O femeie îi şopteşte ceva. „Tocmai am aflat că domnul acesta a murit de cancer. De doi ani. Cine mai ţine socoteala morţilor?”, îşi înghite poetul cuvintele. Iar, pentru câteva secunde, în Parcul Plumbuita se lasă o binecuvântată linişte, întreruptă doar de micii ce sfârâie pe grătare. 

Cenaclul „Flacăra“, între protest şi ode nemuritoare

Adevărat fenomen social, Cenaclul „Flacăra“ a rămas în istorie după chipul şi asemănarea patronului său spiritual. Văzut de unii ca veritabilă formă de protest faţă de regimul comunist, iar de alţii ca un simulacru de libertate, cenaclul a lansat o întreagă serie de interpreţi de muzică ce aveau să facă ulterior carieră. Punctul nevralgic a fost relaţia dintre Adrian Păunescu şi Nicolae Ceauşescu.

Copiii prezenţi la reeditarea cenaclului nu au făcut faţă cerinţelor lui Adrian Păunescu 

Critic, pe de-o parte, mai ales în timpul spectacolelor, Păunescu s-a mai „afirmat“ în epocă şi ca autorul unor adevărate ode la adresa „Măriei Sale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. Antologic rămâne, în acest sens, schimbul de replici dintre cei doi, consemnat în stenogramele întâlnirilor dintre Ceauşescu şi artiştii epocii.

„Dragă, ştii că şi în grădină mai răsare câte-o floare, aşa, care strică ambianţa şi mirosul şi atunci eşti obligat s-o tai“, spune Ceauşescu, referitor la scriitorii epocii. „Dar le şi ajutaţi pe celelalte“, vine replica lui Păunescu, taxat imediat ironic de „Măria Sa“: „Le ajut, dragă. Uită-te la tine cât ai crescut“.

Fenomenul din anii ’70-’80 nu mai poate fi însă reînviat în epoca actuală, crede Marius Pieleanu, sociolog şi conferenţiar la SNSPA. „Datele culturale de astăzi sunt cu totul altele decât atunci. În anii comunismului, Cenaclul «Flacăra» era un canal de relativă exprimare, locul unde aveai cel puţin impresia că poţi protesta. Astăzi, generaţia tânără are infinit mai multe alternative. Reînvierea Cenaclului poate prinde, în cel mai bun caz, doar la generaţia de peste 45 de ani, care a prins spectacolele din epoca comunistă“, declară Pieleanu.  

De la PCR la busturi omagiale

-Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în localitatea Copăceni, judeţul Bălţi, din Basarabia.
-A debutat ca poet în 1960. Din 1973 conduce revista „Flacăra”, de unde este destituit în iulie 1985.
-Înfiinţează în 1973 Cenaclul „Flacăra“, interzis în 16 iunie 1985.
-Este, pe rând, secretar al organizaţiei UTC din Uniunea Scriitorilor, membru al PCR, iar, după Revoluţie, unul dintre liderii Partidului Socialist al Muncii şi senator PSD.
-Are 33 de volume de poezie publicate, două busturi omagiale şi o şcoală care-i poartă numele. 

Protectorul cultural   

Neculai Onţanu (centru), primarul sectorului 2, a apărut pe la mijlocul spectacolului, fiind prezentat de Adrian Păunescu în uralele celor prezenţi. Poetul i-a mulţumit public „lui şi echipei lui” pentru „generozitatea şi deschiderea către cultură“ şi şi-a prezentat „toate omagiile pentru acest fapt“.