"Cavalerul trac", urmărit prin Interpol

Furtul operelor de artă, o piatră de încercare pentru poliţie . În lumea interlopă, categoria hoţilor de artă este una aparte. "Operările" nu au loc niciodată la întâmplare, piesele

Furtul operelor de artă, o piatră de încercare pentru poliţie .

În lumea interlopă, categoria hoţilor de artă este una aparte. "Operările" nu au loc niciodată la întâmplare, piesele vizate trebuie să fie dintre cele mai bine cotate, iar desfacerea - asigurată. Spre deosebire de alte categorii de obiecte, o operă de artă nu se poate vinde la colţ de stradă şi nici oricărui avizat.

În România, jafurile de artă sunt mult mai frecvente decât bănuim. Colegii noştri Traian George Horia şi Mircea Moţu au urmărit modul de desfăşurare a anchetării dispariţiei, în vara anului 2007, a basoreliefului "Cavalerul trac" din Muzeul de Istorie şi Arheologie din Constanţa.

Poliţiştii au studiat, iniţial, posibilitatea ca hoţul să fi făcut parte dintr-un grup de elevi-turişti care au vizitat în ziua respectivă muzeul. S-a luat în calcul şi ipoteza conform căreia hoţul ar fi intrat odată cu grupul de turişti, ca să nu i se poată reţine trăsăturile. Nici personalul muzeului, nici turiştii găsiţi până acum nu au putut oferi niciun fel de informaţii în acest sens.

Dobrogea are o mare bogăţie de comori antice. În 2007, poliţiştii de la IGP, alături de lucrători de-ai noştri, de la Frontieră, au descoperit în mai multe puncte, de-a lungul graniţei, cetăţeni care săpau după astfel de tezaure. De exemplu, în apropierea monumentului de la Tropaeum Traiani au fost identificaţi mai mulţi cetăţeni bulgari care aveau în maşina cu care sosiseră un detector de metale.

Căutau monede. Despre furturile de artă, de regulă, se mai aude câte ceva, după ce acele piese sunt scoase pe piaţă. Informaţiile vin pe diverse căi. Despre "Cavaler" însă, de la dispariţia sa, nu s-a mai auzit nimic şi nu s-a primit niciun semnal, din exterior sau din ţară!". Jafurile de acest fel sunt facilitate de multe ori de precaritatea mijloacelor de securitate a pieselor. Lucrurile nu par a sta altfel nici la muzeul din Constanţa.

Camere de luat vederi cu rol decorativ

Cele câteva camere de luat vederi funcţionau, se pare, "la intimidare": nu exista, practic, semnal înregistrat. În orice caz, poziţionarea lor către holul de ieşire făcea imposibilă identificarea vizitatorilor. Numărul supraveghetorilor este, de asemenea, insuficient: două persoane pentru un etaj. Se adaugă superficialitatea asigurării piesei pe panou.

Directorul muzeului, dr. Constantin Chera, este sceptic faţă de posibilitatea descoperii "Cavalerului trac". În urmă cu 20 de ani, a mai dispărut o serie de piese, care nu a fost găsită până acum. Pentru a evita repetarea furturilor, măsurile anunţate de director par destul de ineficiente: control la deschidere şi închidere, mutarea pieselor de mici dimensiuni în vitrine sau... în depozit. E drept, un muzeu în siguranţă perfectă este un muzeu închis. Touşi ...

Arta hoţiei de artă la poporul român