Castelul Peles... undeva in Romania

Kitsch, gropi si indicatoare ruginite

3 octombrie 2004. Sinaia - una dintre cele mai cautate destinatii turistice atat de catre romani, cat si de catre straini. Mergem spre Sinaia ca si cum ar fi prima data si nu am sti nimic despre drum. Pana cu 4 km inainte de a ajunge, nu vedem nici o placuta indicatoare, nici o mentiune pe borna de kilometraj. Intram in Sinaia. Vrem sa ajungem la Peles. Din auzite, stim ca trebuie sa urcam pe undeva. Cautam cu disperare un semn care sa ne indice pe unde s-o apucam. Vedem, pana la urma, o placa ruginita pe care scrie Muzeul Peles. Suntem cu masina. Drumul este destul de sinuos, se bifurca si suntem intr-o continua mirare. Nu mai exista nimic care sa ne indice pe unde sa mergem. Nelipsit din traseele oricarei agentii de turism care organizeaza turul Romaniei, Pelesul lipseste cu desavarsire pe chiar drumul ce duce spre el. Intrebam, am crezut noi, un localnic. S-a dovedit a fi un constructor de la o vila din apropiere, care nici macar nu stia ca ar exista asa ceva pe acolo. "Auzi, ba, pe unde se merge la Peles? Stii ceva de el?", isi intreaba un coleg. "Da, daca mergeti pe jos, pe aici, daca vreti sa mergeti cu masina, urcati pe dincolo". Urcam. Apare in fata noastra un autocar si mergem dupa el, fiind siguri ca cel putin el stie drumul. Ajungem in parcarea unde se gasesc autocare, masini, macrameuri si nimicuri - suveniruri de la Peles. Ne tinem dupa un grup de turisti si ajungem in parcul castelului. Sa nu va asteptati ca odata ajunsi in parcare sa existe un indicator. Nu. Romanii sigur au mai fost si stiu. In caz contrar, se orienteaza. Strainii au ghid, iar daca nu sunt veniti in grup stiu in ce tara au ajuns si nu se asteapta la nimic. Suntem in parcul castelului. Urcam spre Peles. Trec masinile pe langa noi de parca am fi pe bulevardul central din Sinaia. Nu stim daca este permis tuturor sau functioneaza un regim preferential, dar probabil este unul dintre putinele locuri de acest gen din Europa in care accesul masinilor pare sa nu deranjeze pe nimeni. Ne apropiem de Peles. Pe un panou de tabla, ruginit, foarte "asortat" cu frumusetea castelului, se poate citi ceva. Nu ma chinui sa tin minte ce, mai ales ca in prima fraza e virgula intre subiect si predicat. Inaintez. Deja romanii se raresc. Si ce daca? Singurul inscris in alta limba este: "Foreign Tourists Entrance" (Intrare pentru turistii straini). Toti fotografiaza. Uneori ar vrea sa stie si ce. Alteori ar vrea sa vada de aproape minunatele terase din spate. Nu se poate. "Accesul si fotografiatul interzise". Nici nu incerci macar sa faci altfel pentru a evita o convorbire neplacuta cu militarul din ghereta. De ce trebuie sa stea acolo numai sefii lui stiu. Avem totusi voie pe terasa de pe care se vede drumul de urcare. Flancat, pana la intrarea in parc, de vanzatori ambulanti. Cu binecunoscutele kitschuri. Mai este si un pui de leu sau de tigru, nu se distinge prea bine, cu care poti face poze. Vechii ursi impaiati din statiuni s-au transformat, dupa cateva zeci de ani, in feline vii. Sa mai zica cineva ca in Romania animalele salbatice nu sunt respectate... Vizitam Pelesul. Iesim. Ne agreseaza vizual aceeasi placa imensa din tabla ruginita, plus micile placute cu "Accesul interzis", ruginite si ele, cabina telefonica de un albastru nefiresc de impersonal etc. Toate acestea au fost stranse cu prost gust din plin intr-un loc in care arta si atentia la detaliu nu meritau asa ceva. Ne intoarcem. Acesta este Pelesul anului 2004. Nu e vorba de castel, a carui frumusete nu va putea fi umbrita de nepasare si dezinteres. Este vorba de Peles ca obiectiv turistic. In Sinaia, este aproape inexistent. Parca ar fi rusinea acelui loc. Asa se explica lipsa indicatoarelor si gropile de pe drumul ce urca la el. Ma gandesc la orasele din acele tari in care sunt sigura ca au fost toti cei care trebuie sa se ocupe de promovarea turismului la noi. Se pare ca respectul celor de acolo pentru cea mai mica urma de istorie si de cultura nu le-a spus nimic. Ai nostri au perceput spusele lor ca pe niste lectii de patetism. Cu siguranta ca shoppingul de dupa era mult mai interesant.