Casa de cultura sau mall cultural?

Se spune ca in curand vom sti mai multe despre cultura suedeza. Se zice ca vom vedea spectacole, vom asista la concerte, vom admira expozitii venite de acolo. Se vorbeste ca asta se va intampla la

Se spune ca in curand vom sti mai multe despre cultura suedeza. Se zice ca vom vedea spectacole, vom asista la concerte, vom admira expozitii venite de acolo. Se vorbeste ca asta se va intampla la mijlocul lunii octombrie. E Zvon de Suedia, o initiativa a Institutului Suedez din Stockholm care isi continua munca de promovare a culturii suedeze in lume, de data aceasta oprindu-se in Romania. Inainte de a veni ei aici, cativa jurnalisti romani au fost invitati sa cunoasca arta suedeza la ea acasa. Si sa raspandeasca apoi "zvonuri" despre aceasta publicului din Romania. Conceptul e simplu: cultura inseamna oameni, nu cladiri, nici discursuri si nici cifre. Oameni talentati, inovativi, creatori, animati de o curiozitate benefica, de o nevoie de a cauta care nu se atenueaza niciodata, oameni dinamici, plini de imaginatie, oameni cu idei, pe care nu se lasa pana nu le pun in practica. Asa ca am cunoscut foarte multi oameni in cele cateva zile petrecute la Stockholm, de la coregrafi cunoscuti sau aflati la inceput de drum, dramaturgi, functionari culturali si pana la...clovni. Fiecare dintre ei vorbind plin de pasiune despre ceea ce fac, mereu interesati de felul in care se vede din afara activitatea lor. Nu vreau sa spun ca e vorba despre un model perfect. In numai cateva zile nu-ti poti da seama de tot ce se poate ascunde sub zambetul perfect al unor artisti proveniti din domenii diferite, care se lovesc, sigur, si de dificultati. Dar pana si despre unele dintre aceste dificultati - reducerea fondurilor sau a personalului din cultura intr-un moment de criza, unele implicari nedorite ale politicului in actul cultural - se poate vorbi pe un ton normal intr-o societate asezata. Pia Bise este director de marketing al Casei de cultura din Stokholm. In timp ce scriu cuvintele "casa de cultura" imi dau seama ca pentru noi, in spatele sintagmei nu se ascunde o imagine prea grozava. Dar Casa de cultura din Stokholm, pe care Pia Bise ne-a aratat-o intr-o dupa-amiaza, zambind modest cand vorbea de succesul unora dintre programele gandite de echipa de aici, ceva mai trist cand a pomenit de o recenta reducere de fonduri si foarte larg cand ne-a condus in atelierul de pictura pentru cei mai mici vizitatori ai "edificiului", e cu totul altceva. O cladire moderna, cu patru niveluri, plus un subsol si o terasa cu scena, unde vara au loc concerte, Kulturhuset este un loc cu adevarat iubit de locuitorii din Stokholm. Nici nu apuci sa intri si vezi prin geamurile de la parter cateva mese de sah, toate ocupate, iar jucatorii par aplecati asupra lor dintotdeauna. "Sunt aici pur si simplu. N-am facut nimic sa-i aducem, s-au instalat singuri, inca de la inceput. Odata, am vrut sa schimbam locul meselor de sah, dar s-au revoltat si am renuntat", ne spune amuzata tanara directoare. In interiorul foarte spatios si bine impartit, un adevarat "mall cultural", gasesti de la sali de spectacole mai mici sau mai mari, magazine de carti si obiecte de arta, sali de expozitii ("Am furat putin si din foaiere ca sa mai facem loc unei expozitii", marturiseste Pia Bise), pana la restaurante si cafenele, aflate la fiecare etaj. Intre acestea circula o scara rulanta, special amenajata si pentru carucioare, care sunt multe. "Femeile vin aici cu cei mici, e un loc in care se intalnesc cu prietenele, vad o expozitie, mananca sau beau o cafea, isi pot duce copiii la sala de lectura, unde avem carti pentru toate varstele, sau la atelierul de pictura. Cand am o zi mai proasta sau nu-mi mai vad capul de treburi, iau o pauza de cateva minute si cobor si eu in atelier sa ma uit la micutii care picteaza. Imediat imi schimb dispozitia", ne spune ghidul nostru. Ce-i drept, pustii sunt grozavi: poarta sortulete ca sa nu se pateze, ceea ce nu-i impiedica sa-si puna culorile pe fata sau pe maini pana la coate. Unii sunt supravegheati de parinti care se mira plini de mandrie de ideile lor, de felul in care combina culorile. Pe fundal, o muzica placuta, langa copii doua doamne foarte atente, ele insele cu un "look" de pictorite, pe care te-ai astepta sa le gasesti mai degraba in Montmartre. De altfel, tot personalul acestei case de cultura respira normalitate, nimic nu e rigid, profesoral, strans in "chingi culturale", ca la noi, unde cultura se scrie cu majuscule, iar asa-zisul respect pentru ea se traduce in costum si cravata. La Kulturhuset oamenii poarta tricouri si blugi, ba la un moment dat directoarea saluta cu simpatie o tanara cu lanturi la blugi si inele in nas. Oare de ce observ asemenea amanunte, ma intreb, autosuspectandu-ma. Poate pentru ca stiu ca un asemenea "look" ar scandaliza la noi, trecand automat in plan secundar calitatile persoanei. Pia Bise ne da materiale promotionale despre activitatile Casei si ne povesteste despre alte programe ale lor: Forfattarscen - intalniri cu personalitati literare, (pana la sfarsitul anului vor sosi la Stockholm Julia Kristeva, Isabel Allende, Alain de Botton, Kathryn Harrison, Umberto Eco si altii), Biblioteca de arta si cultura (unde se pot citi marile ziare din lume, si se pot gasi CD-uri, filme si volume audio), Colectia de volume si reviste cu benzi desenate si multe altele. Parasim Kulturhuset dupa ce am admirat expozitia celor peste 300 de tineri artisti plastici suedezi, dar si expozitia de "idei de mobilier" cu obiectele asezate la toate etajele in spatiul dintre geamuri si marginea balustradei scarii rulante, astfel incat sa poata fi admirate "in miscare". La iesire, ochii imi cad pe una dintre frazele dintr-un pliant in limba engleza: "Anul trecut Kulturhuset a avut 3,5 milioane de vizitatori si iti putem promite ca, indiferent cine esti si de unde vii, fie ca esti tanar sau varstnic, vei gasi aici ceva pentru tine". Stiu deja ca nu e o promisiune desarta.