Cartea sonora - o revolutie in receptarea literaturii

Un studiu intreprins in randurile publicului de peste Ocean de catre National Endowment for the Arts (Fundatia Nationala pentru Arte) a ajuns la constatari surprinzatoare: fata de acum un deceniu a

Un studiu intreprins in randurile publicului de peste Ocean de catre National Endowment for the Arts (Fundatia Nationala pentru Arte) a ajuns la constatari surprinzatoare: fata de acum un deceniu a scazut numarul cititorilor de carte, in schimb a crescut cu aproape o treime numarul americanilor care asculta textul a diferite carti inregistrat pe banda, pe CD-uri sau pe dispozitive digitale de tipul MP3 player-urilor. Desigur, asa-numitele carti audio sau cartile sonore, cum li se mai spune, nu constituie o noutate. Un oarecare inceput se face simtit si in peisajul cultural romanesc, dar in comparatie cu proportiile atinse de acest fenomen in America, este absolut neglijabil. Proportii care indreptatesc pe unii sociologi americani sa se intrebe daca popularitatea de care se bucura cartile sonore nu implica o redefinire a notiunii de a citi, axata pana acum, evident, pe cuvantul scris. Cartile audio, privite la inceput ca o ciudatenie, ca un "moft", exceptand anumite cazuri specifice (nevazatori, persoane mai in varsta care au dificultati in a urmari un text scris etc.), gasesc tot mai multa cautare printre adultii carora programul incarcat nu le permite ragazul sa se aplece asupra slovei tiparite. In conditiile ritmului trepidant de viata din America, pentru acesti oameni, si numarul lor pare a fi in continua crestere, este mult mai convenabil sa "citeasca" concomitent cu o alta activitate. De pilda, cand isi fac toaleta, cand se indreapta cu masina spre locul de munca, cand iau masa, cand isi asteapta randul la dentist, pentru a nu mai vorbi de cazurile clasice cand sunt in situatia de a calatori cu metroul, trenul sau avionul.
Progresele electronicii stimuleaza un nou tip de "lectura"
Noua atitudine fata de carte, tendinta de schimbare a modului traditional de a "citi", este facilitata si de extraordinara dezvoltare si raspandire a tehnicii electronice. Suportul magnetic, intruchipat in dispozitive de tip Walkman de ascultat muzica in timp ce te plimbi, a putut fi usor adoptat pentru ascultarea "la scoica" a unui text literar, dar sistemul e deja demodat. Le-au luat locul CD-player-ele si mai recent asa-numitele iPods, dispozitivele electronice de "citire" a fisierelor cu muzica digitala (MP3), capacitatea de stocare a acestor dispozitive fiind uimitoare. Pe un iPod care cantareste doar cateva zeci de grame, uneori dimensiunea sa e aceea a unei brichete ceva mai mari, pot fi stocate sute de cantece sau, fireste, sute de pagini de text rostit. Tentatia de a "citi", astfel, o carte devine foarte mare. Un exemplu concludent, furnizat intr-un extrem de interesant articol din New York Times, este cel al unui avid cititor de o viata intreaga, de profesie programator la computere, care marturiseste ca, anul trecut, a citit (in sensul propriu ori clasic al cuvantului) doar patru carti. In schimb, a ascultat, textul integral, fara nici un fel de prescurtari, a 54 de carti, de la Moby Dick la ultimul volum din ciclul Harry Potter, in timp ce sofa sau dejuna, cand urca scarile spre a ajunge la birou, cand isi ajuta sotia la spalatul vaselor, cand se afla in sala de asteptare a medicului psihanalist si in alte asemenea situatii. "Nu am mai citit atat de mult de cand eram student", spune el, staruind asupra cuvantului "a citi". Poate si pentru ca unii considera ca minimalizator termenul "a asculta", ceea ce i se pare nedrept. De aceeasi opinie este si un profesor de matematica, iubitor al lui Dostoievski, care a reascultat/citit Crima si pedeapsa in pat, cu lumina stinsa, fara a-si mai deranja astfel sotia. "E mai relaxant", afirma el, regretand ca nu a dispus de un iPod mai perfectionat, care permite accelerarea debitului verbal, textul ramanand insa perfect inteligibil. (textul integral poate fi citit in Adevarul literar si artistic, nr. 771, din 7 iunie a.c.)