Capitala teatrului romanesc s-a mutat in provincie

Spectacole semnate de cele mai importante nume din teatrul romanesc se intalnesc in fiecare an la Sibiu, astfel incat festivalul ia pulsul exact al miscarii de gen de la noi. Distanta dintre

Spectacole semnate de cele mai importante nume din teatrul romanesc se intalnesc in fiecare an la Sibiu, astfel incat festivalul ia pulsul exact al miscarii de gen de la noi. Distanta dintre creativitatea uneori debordanta din cateva teatre din tara si amorteala generalizata din teatrele de stat bucurestene pare sa se fi adancit in ultimul timp. Anul acesta, la Sibiu, Capitala a fost reprezentata cu succes doar de spectacolele tip underground, produse sub aripa generoasa a Teatrului Luni, de la Green Hours, care au electrizat publicul tanar. La o rapida trecere in revista se vede ca la actuala editie, care se inchide duminica, au fost prezenti cu spectacole recente Silviu Purcarete, Mihai Maniutiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunza, Felix Alexa, Bocsardi Laszlo, mai tinerii Radu Afrim, Gianina Carbunaru, Alex Berceanu s.a., alaturi de invitatul din fiecare an al FITS, regizorul ucrainean Andryi Zholdak. Aproape toti regizorii maturi enumerati mai sus si-au construit spectacole in teatre din provincie, pentru toti dovedindu-se mai profitabil sa faca munca de cercetare, sa lucreze cu trupe "anonime", sa capteze energiile virgine ale acestora. Dintre creatiile recente ale lui Tompa Gabor au fost aduse in festival doua mostre ionesciene, in ultimul timp cunoscutul regizor montand mai multe piese ale acestui dramaturg, in dorinta de a transpune integral opera acestuia pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, pe care il conduce. Daca Jacques sau supunerea (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj) a starnit pareri pro si contra, montarea nereusind sa se impuna in memoria afectiva a spectatorilor, Noul locatar, pus in scena de regizor la Northern Stage Ensemble din Newcastle si adus in turneu in Romania cu sprijinul British Council, a repurtat un succes indiscutabil, pe de-a-ntregul meritat. Piesa poetica a lui Ionescu, "cea mai personala", crede Tompa Gabor, porneste de la ideea ca mutarea intr-o casa noua poate fi un adevarat cosmar, dar vorbeste deopotriva despre tendinta omului de a acumula, in timp, obiecte, ocupatie care il consuma intr-atat incat ajunge sa treaca nepasator pe langa cei din jur, fara sa observe cand cineva incearca sa comunice cu el. Actorii britanici de la Northern Stage fac o demonstratie in forta, urmand cu precizie de metronom traseele imaginare fixate de regizor, astfel incat nonsensul devine atotputernic in scena din prima pana in ultima clipa, desi gesturile tuturor personajelor par sa se incadreze intr-o demonstratie cu scop precis. Asa cum ne imaginam cu totii ca este viata noastra. La randul lui, regizorul Mihai Maniutiu, aflat intr-o adevarata febra a cautarilor teatrale, a fost prezent la Sibiu cu nu mai putin de trei spectacole. Dupa Electra, montata la inceputul anului la Teatrul de Stat din Oradea, Maniutiu a pus in scena Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu doua spectacole ce au avut premiera in cadrul festivalului: Eu, Rodin de Patrick Roegiers, pentru care a colaborat cu coregraful Marc Bogaerts si dansatoarea Esther Cloet si Persii, dupa Eschil. Daca primul e un spectacol despre tortura iubirii, avand ca punct de plecare relatia dintre Auguste Rodin si Camille Claudel si glosand in imagini tulburatoare, "desenate" cu ajutorul miscarilor perfecte ale tinerei dansatoare, pe marginea unei teme vechi de cand lumea, niciodata epuizabila, cel de-al doilea isi propune sa demonstreze ca in tragediile antice se poate oglindi cu precizie si lumea de azi. De ce a facut regizorul alegeri atat de diferite? "Raportul meu cu textele nu e unul de biblioteca. Nu mi se poate impune sa montez un text, impulsul trebuie sa vina din interior. La un moment dat, textul sau tema ma aleg, pe urma ceva se intampla, iar lucrurile se leaga. Trebuie sa simt ca sunt "co-autorul" textului, sa simt fie ca eu sunt de-acolo, din epoca celui care l-a scris, fie ca el este de-aici si ar putea sa stea oricand la masa cu mine", explica Mihai Maniutiu, pe care directorul FITS, Constantin Chiriac, il considera, pe buna dreptate, "cel mai prolific si mai inovator regizor roman al momentului". Alegerea lui Maniutiu de a reveni la Sibiu, unde a mai montat Experimentul Iov, spectacol pentru care a primit Premiul de regie in cadrul Galei UNITER de la inceputul acestui an, de data asta pentru a monta doua spectacole, e o dovada in plus ca, de la un timp, capitala teatrului romanesc s-a mutat la Sibiu.