Calvar la graniţa cu Ucraina
0
Autorităţile ucrainene au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a împiedica accesul jurnaliştilor români la evenimentul de la Hagi Curda, sat românesc din raionul Ismail. Mai multe autocare cu invitaţi români, care doreau să asiste sâmbătă la sfinţirea singurei biserici româneşti din Basarabia de Sud, au fost blocate timp de cinci ore la graniţa dintre Republica Moldova şi Ucraina.
Interesul stârnit de evenimentul de sâmbătă din Basarabia de Sud (Bugeac) - teritoriu aflat actualmente în componenţa Ucrainei - printre românii din ţară a fost destul de mare, şi probabil acest lucru a pus în alertă autorităţile ucrainene, care au reuşit să împiedice pe mare parte dintre invitaţi să mai ajungă la destinaţie la ora preconizată.
Sâmbătă, în satul Hagi Curda - localitate cu populaţie predominant românească (3.500-4.000 de suflete), devenită în ultimii ani un simbol al românismului din sudul Basarabiei -, situat în raionul Ismail, regiunea Odesa, a avut loc sfinţirea noii clădiri a bisericii cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, construită din 2005 încoace. Vechea biserică a fost demolată de bolşevici în 1979, pe locul său fiind construit un monument dedicat eroului sovietic. Este important că parohia din Hagi Curda (actuala denumire rusă: Camâşovca) este singura din Ucraina subordonată Mitropoliei reactivate a Basarabiei, pe cale de consecinţă Patriarhiei Române de la Bucureşti.
Singura modalitate de a ajunge pe uscat la Ismail - şi, de acolo, la Hagi Curda, cale de 55 km nord-est, pe unele dintre cele mai proaste drumuri posibile, moştenite de la sovietici - este de a trece în Republica Moldova, la Giurgiuleşti, iar după aceea în Ucraina, la punctul vamal Reni, situat la o foarte mică distanţă; aşadar, patru vămi de trecut.
Cinci ore interminabile
La evenimentul de la Hagi Curda îşi anunţase deplasarea şi un autocar în organizarea platformei civice Acţiunea 2012 (coaliţie de ONG-uri şi asociaţii, al cărei nume marchează împlinirea a 200 de ani de la prima cedare a Basarabiei către ruşi, în 1812). În autocar se aflau aproximativ 140 de naţionalişti români - majoritatea studenţi din Republica Moldova, dar şi colegi ai lor din România, care militează pentru ideea unirii celor două state de limbă română -, însoţiţi de câţiva jurnalişti.
Dacă la ora 5.00 dimineaţa autocarul ajunsese la vama româno-moldovenească, de-abia după ora 11.00 a putut s-o ia din nou la drum şi să se îndrepte spre „Ucraina profundă" (evenimentul sfinţirii bisericii începea la ora 10.00). Din acest timp, aproape cinci ore interminabile au fost petrecute la vama pentru intrarea în Ucraina, de la Reni. Diverse chichiţe au fost pretextate de vameşii ucraineni pentru a temporiza cât mai mult posibil. Primele ore, nimeni nu ne-a băgat în seamă. Motivul oficial: pană de curent electric, aşadar nu se pot procesa paşapoartele, deşi în jumătatea moldovenească a clădirii (cele două vămi ocupă aceeaşi clădire) curentul funcţiona bine-mersi.
Jurnalişti „indezirabili"
La un moment dat, s-a aflat că printre noi ar exista doi „indezirabili", dar nu ni se spune cine. Aceştia s-au dovedit a fi jurnalista Simona Lazăr şi soţul său, Valentin Ţigău (corespondent, multă vreme, al Radio România pentru Republica Moldova), autori, în 2009, ai unui ciclu de reportaje în Basarabia de Sud. Microbuzul în care se aflau cei doi a fost puricat zdravăn, iar ocupanţii puşi să completeze fel de fel de formulare scrise în ucraineană. În cele din urmă, cei doi jurnalişti au fost ţinuţi o vreme într-o încăpere a vămii, unde li s-a comunicat că au interdicţie de intrare în Republica Ucraina până în 2014; motivul: un misterios „articol 8" din regulamentul de trecere a frontierei. Sub privirile noastre, jurnaliştii au fost escortaţi de un grănicer până la graniţa cu Republica Moldova.
Conform lui George Simion, coordonator al Acţiunii 2012 şi al transportului spre Hagi Curda, doar intervenţia personală a doamnei Cerasela Nicolas, consul general al României la Odesa, a făcut ca lucrurile să se deblocheze, atât la ducere, cât şi la întoarcere. În cele din urmă, şoferul nostru a fost lăsat să plece doar cu promisiunea că nu vom merge decât până la Ismail, în niciun caz nu vom ajunge la Camâşovca (Hagi Curda). De acelaşi tratament au avut parte şi alte două autocare cu români, organizate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Peisaj de „capăt de lume"
Ajunşi, în fine, la Hagi Curda, după un drum obositor, sub o căldură terifiantă, sentimentul este de „capăt de lume", de peisaj desprins din paginile lui Aitmatov. Frapează numărul mare de poliţişti ucraineni, prezenţi de partea cealaltă a străzii cu biserica. Nu-i de mirare: numărul agresiunilor violente asupra acestei comunităţi religioase şi asupra preoţilor săi (Anatol Cristea, obligat, în 2005, să plece, în urma ameninţărilor şi bătăilor, şi cel din prezent, mai tânărul Anatolie Curtev) a fost foarte mare, după recunoaşterea sa de către Odesa în 2003.
Un naţionalist basarabean flutură, în faţa intrării în biserică, tricolorul românesc adus de la Bucureşti, dar i se cere repede, de un responsabil de la faţa locului, să-l ascundă, pentru a nu crea probleme preotului şi celor care vor rămâne aici după ce plecăm noi. „Ce crezi, că mie nu-mi place? Dar nu se poate", spune românul din Hagi Curda. Martirizaţi în timpul bolşevismului, românii din Bugeac suportă în continuare rigorile unui regim învechit, nemodern, care persecută minorităţile etnice, moştenitor al celui sovietic. Biserica din Hagi Curda este singura din Ucraina subordonată Bisericii Ortodoxe Române.
Se încarcă comentariile...
