S-a stins din viaţă scriitorul Matei Călinescu

Autorul romanului „Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter“ a murit miercuri la vârsta de 75 de ani, în Bloomington, Indiana (SUA), fiind răpus de cancer.Matei Călinescu, o voce recunoscută internaţional în domeniul criticii literare, a fost profesor emerit de literatură comparată la Universitatea Indiana din Bloomington.

Avea 39 de ani când a luat decizia de a nu mai reveni în România, după ce obţinuse o bursă Fulbright în SUA.Într-un interviu acordat revistei „Dilema Veche”, Matei Călinescu declara:

„Până la urmă, identitatea mea cea mai puternică este cea românească, deşi am vrut să plec din România în condiţiile de atunci - am plecat în 1973 - tocmai pentru că am vrut să scap de o serie, din ce în ce mai insistentă, de încercări de racolare de către Securitate, o serie de presiuni pentru a intra în partid“.

Fuga de racolare

Matei Călinescu a dezvăluit în acelaşi interviu că prima încercare de racolare s-a petrecut în anul 1953, când avea doar 19 ani.

„Eram student la engleză în anul II şi urma să aibă loc, la Bucureşti, Festivalul Mondial al Tineretului. (...) A venit la mine un securist să-mi spună «aşa şi pe dincolo». Atunci eu, ca să scap de treaba asta, m-am dus la un doctor psihiatru pe care-l cunoşteam printr-un prieten comun şi i-am spus că nu pot fi delator. Mi-a dat un certificat medical, ştampilat, în toată regula, că am un sindrom depresiv neuroasteniform...“, a povestit criticul literar.

Presiuni mari s-au făcut între anii 1971-1973. „Nu voiau să mă lase în pace. Le spuneam că eu sunt scriitor, sunt şi profesor, nu vreau... am nevoie de timp, nu am timp să mă ocup de lucruri de genul ăsta... Iar ei spuneau: «Noi avem academicieni, oameni mult mai mari ca dumneata... Şi te ţii aşa că eşti scriitor, că eşti cutare... Îţi mai dăm timp de gândire»”.

În anul 1979, după stabilirea sa în SUA, Matei Călinescu a devenit profesor de literatură comparată la Universitatea Indiana din Bloomington. S-a întors prima oară în România în 1994, ca o „fantomă, asemenea cuiva care vine din morţi“. Matei Călinescu spunea în interviurile sale că se simţea american atunci când pleca din România şi român când scria şi când venea în vizită în ţara natală.

„Sursă de inspiraţie morală şi intelectuală“

„Moartea lui Matei Călinescu este o pierdere imensă pentru cultura românească şi pentru cea americană deopotrivă, textele acestuia rămânând repere pentru orice cercetare care se apleacă asupra modernităţii literare. A fost o sursă de inspiraţie morală şi intelectuală“, a declarat, pentru NewsIn, politologul Vladimir Tismăneanu.

Polirom, editură la care au apărut mai multe volume ale criticului şi scriitorului român, a trimis un comunicat de presă în care deplânge moartea acestuia.

„Profesor îndrăgit de studenţii de pretutindeni, scriitor citit cu fervoare înainte de 1989 şi redescoperit apoi de public prin cărţi emoţionante, precum «Portretul lui M.» şi «Un fel de jurnal», un tată care a învăţat moartea prematur de la fiul său, Matei Călinescu ne părăseşte la câteva zile după ce împlinise 75 de ani“, anunţă reprezentanţii Polirom. 

Opera unui mare om de cultură

Matei Călinescu s-a născut la 15 iunie 1934, în Bucureşti, şi s-a stins din viaţă, miercuri, 24 iunie, la vârsta de 75 de ani. Printre cărţile scrise de Matei Călinescu se numără „Titanul şi geniul în poezia lui Eminescu“ (1964), „Aspecte literare“ (1965), „Eseuri despre literatura modernă“ (1970), „Portretul lui M.“ (Polirom, 2003), „Un fel de jurnal, 1973 – 1981“ ( Polirom, 2005), „Eugène Ionesco: Teme identitare şi existenţiale“ (Junimea, 2006).

Pentru romanul „Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter“ a primit în anul 1969 Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România. Matei Călinescu a scris „Portretul lui M.“ în memoria fiului său autist, care s-a stins din viaţă în urmă cu şase ani. „Este un portret biografic al fiului meu, care s-a născut la 24 august 1977, în Bloomington, Indiana, Statele Unite ale Americii, şi a decedat, înainte de a fi împlinit 26 de ani, la 1 martie 2003, în oraşul natal. A fost scris în patruzeci de zile după moartea lui“.