CRONICA TV

O nebunie frumoasa UNITER ar trebui sa exporte modelul "acestei nebunii frumoase care este sarbatoarea teatrului romanesc", Gala anuala a premiilor sale. De cativa ani, manifestarile de gen cu

O nebunie frumoasa
UNITER ar trebui sa exporte modelul "acestei nebunii frumoase care este sarbatoarea teatrului romanesc", Gala anuala a premiilor sale. De cativa ani, manifestarile de gen cu traditie, sclipici, covoare rosii, de la Oscaruri la Cesaruri, se chinuiesc sa impuna mai mult zvac unor seri care, in ciuda toaletelor ce se succed ca intr-o adevarata parada a modei, ameninta tot mai mult cu plictiseala politicoasa. Se tot schimba gazdele, pleaca unele, vin altele, s-a dat gres cu cei noi, sunt rechemati, de urgenta cei vechi, se mobilizeaza si vreo cativa facatori de giumbuslucuri. La nevoie, sunt convocati si marii actori sa-si dea poalele peste cap sau macar sa-si toarne o cratita cu spaghetti, scena incredibila, vazuta cu vreo 6-7 ani in urma la Theatre des Champs Elysees. UNITER dovedeste, de mai bine de un deceniu, ca se poate si altfel. Seara nu este conceputa ca un show de televiziune care, in acceptia zilelor noastre, trebuie sa apese din greu pe pedala distractiei cu orice pret si abia la urma, daca mai ramane loc, sa-si aduca aminte si de emotie. Cred ca cine ia parte la Gala vine nu din curiozitate, nu pentru a afla, inaintea altora, cine sunt premiantii, ci pentru a trai, alaturi de castigatori, de nominalizati, bataia inimii in asteptare. Vazuta la televizor, Gala tocmai prin asta se impune, prin intimitatea impartasirii emotiilor. O vezi pe Coca Bloos pierduta, nelasand in pace gulerul bluzei, in speranta recastigarii puterii de a vorbi, observi clipitul din gene al lui Dragos Buhagiar cand il numea, cu infinita tandrete, pe Tocilescu, "un Oblomov al teatrului romanesc". Dar, pentru ca toate aceste scene sa se inlantuie intr-un spectacol, este nevoie de cineva care sa fie si maestru de ceremonii si prezentator, actor, regizor, cu alte cuvinte - de Ion Caramitru, alergator de cursa lunga. Are farmec, stie sa creeze suspans, sa joace uimirea, are masura si cand glumeste, si cand aminteste meritele sponsorilor. Ca sa nu mai spun ca, uneori, simpla pronuntare a numelor acestora, ca si cum atunci, pe loc, ar fi descoperit puterea incantatorie a unor banale cuvinte tine loc de multumire. In concluzie, daca UNITER ar vrea sa-si exporte modelul, ar fi nevoit sa-l imprumute si pe Caramitru.