CRONICA TV

Soarta filmelor "Omul multilateral dezvoltat", visul vechilor conducatori, mai staruie in mintea unora. Omul care se pricepe la toate este chemat unde vrei si nu vrei, peste tot, cu o frenezie

Soarta filmelor
"Omul multilateral dezvoltat", visul vechilor conducatori, mai staruie in mintea unora. Omul care se pricepe la toate este chemat unde vrei si nu vrei, peste tot, cu o frenezie dincolo de care ghicesti teama de a nu se strecura cumva si un profesionist. Privesc unele Telecinemateci si imi aduc aminte de politica anilor trecuti. La un moment dat, oricine era bun sa-si dea cu parerea despre un film clasic, numai specialistul - nu. Responsabilii de astazi si-au mai rafinat metodele, ce-i drept. Ei cauta, chipurile, legaturile intrinseci - probabil ca respectivii le spun "de suflet" - intre ceea ce se intampla pe ecran si cel care ne comunica ce-i trece prin cap. Daca avem de-a face cu o creatie lirica este invitata o gratioasa poeta. Nu conteaza ca aceasta deplaseaza, plina de elan, capitolele istoriei cinematografiei, mutandu-le cu 10-15 ani mai incolo. Daca ni se prezinta un film cu tigani, este chemat un reprezentant al etniei romilor. Pe firul acestei strategii, banuiesc ca un film precum "Macelarul" al lui Chabrol, ne va fi recomandat calduros de un despicator de halci de carne de la abator. Ma indoiesc ca spectatorul se alege cu ceva din toata aceasta pedagogie a nimerelii. Unul dintre putinele posturi care acorda numelui de Telecinemateca demnitatea meritata este TVRM. Precum cartile, isi au si filmele soarta lor si se cuvine ca aceasta sa nu fie cu totul straina celor care le privesc. Sambata seara, amintitul canal a difuzat "De ce trag clopotele, Mitica", al lui Lucian Pintilie. Poate nu toti au citit cartea cineastului "Bricabrac", pentru a afla destinul filmului, nascut in chinuri pentru ca, in cele din urma, o data terminat si asezat in role, sa fie inchis cu sapte lacate timp de aproape un deceniu. Din discutia purtata de criticul Marina Roman-Boiangiu si Ion Bucheru - directorul Casei care a produs "De ce trag clopotele...?" asumandu-si riscurile, s-au putut afla nu numai amanunte ale venirii pe lume, ci si unele care isi pot avea locul in tesatura legendelor din jurul lui Pintilie. "In prima zi de filmare trasese un cadru de 93 de metri, dintr-o singura miscare de aparat, nu mi-a venit sa cred - povestea invitatul. A doua zi, toata lumea nu vorbea decat despre acest cadru. Ne-am dus la Buftea sa-l vedem. Pintilie ne interzicea sa vedem materialul in absenta lui. Putea sa traga si unsprezece duble. Incercam sa ne imaginam ce va iesi la montaj. Nu ma intrebati ce facea. Era magie. Cand ne-a aratat o schita de montaj, am inteles de ce toate acele unsprezece duble erau necesare". Ceea ce am ascultat a fost mai mult decat o mica lectie de cinema: pe urmele ei am fost partasi la aventura unui mare film.