CRONICA TV

Catastrofe profitabile Catastrofismul a patruns si in reclame. Teoria publicitatii ne invata, candva, ca totul este o vanzare de iluzii. Nu cumperi atat crema X, cat iluzia frumusetii dobandite peste

Catastrofe profitabile
Catastrofismul a patruns si in reclame. Teoria publicitatii ne invata, candva, ca totul este o vanzare de iluzii. Nu cumperi atat crema X, cat iluzia frumusetii dobandite peste noapte, a asemanarii cu cutare vedeta care foloseste acelasi sampon, a imbogatirii rapide, a curatirii masinii de gatit dintr-o singura mangaiere cu carpa etc. Lucrurile s-au mai schimbat. Daca se agata in prealabil un avertisment de genul "Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii", iar actorul care citeste textul are grija sa sublinieze, prin intonatie, cuvantul excesiv, totul este ingaduit. Cu atat mai mult cu cat ce este excesiv pentru unul, cade numai bine altuia. Unul bea cu toiul, vecinul - cu butoiul. Dar, potrivit publicitatii, sticla este buna si pentru a-ti dovedi devotamentul fata de un amic, dupa ce, in prealabil, l-a zgaltait bine curentul electric, al carui spectacol l-ai admirat cu incantare. Minunat prilej pentru colectivul solidar de a face o vizita la spital, cu sticluta strecurata pe sub halat, pentru ca - nu-i asa? - "prietenul la nevoie se cunoaste". Cu deodorantii din reclame este putin altfel. Te ajuta ei la nevoie, dar pretul poate fi putin "excesiv": Nebagarea de seama a politistei de la circulatie, care isi aduce aminte de deodorant in plin exercitu al functiunii, provoaca un accident de mai mare dragul. Vedem masini devenite un maldar de fiare, dar ce conteaza? Fata este uscata si curata, pentru ca amintita marca "nu te lasa la greu". Adica la greul de dupa catastrofa. Sa zicem, insa ca, urmand logica proprie publicitatii, astfel de nenorociri sunt trecatoare: un barbat ars se poate drege, pe ici, pe colo, o masina zdrobita poate fi reparata sau inlocuita. Importanta este tinerea de minte de acum incolo: nu uitati stick-ul acasa. Exista, insa, in retorica genului, catastrofe insurmontabile, de care este bine ca omul sa ia seama mai ales atunci cand face pasi hotaratori in viata, cum ar fi cumpararea unei case. Vedem, de la o vreme, pe micile ecrane, o tanara familie intristata de convietuirea, intr-un spatiu stramt, cu soacra. Batrana, cu un aer matern, de "muma padurii", cum ar fi spus cineva, sta la masa din bucatarie si scoate niste sunete nearticulate, un fel de "hac, hac", pe post de sughit. Ca in orice reclama, da fericirea peste cei doi soti, au o casa mare si frumoasa, dar, ce sa vezi si ce sa asculti? In bucataria nou-nouta, aceeasi aratare si acelasi "hac, hac". Altfel spus, nici un credit bancar din lume nu te poate salva de scaiul numit soacra. Eventual, tot publicitatea poate sari in ajutor. A se incerca metoda curentarii din prima poveste descrisa in aceste randuri.