CRONICA TV - Cu ochii pe valiza

Nu-i trece nimanui prin cap sa ceara unei telenovele constructia din beton armat a unei piese de Ibsen, sa zicem, si nici profunzimi psihologice dostoievskiene. Genul apartine celor care se lasa, din

Nu-i trece nimanui prin cap sa ceara unei telenovele constructia din beton armat a unei piese de Ibsen, sa zicem, si nici profunzimi psihologice dostoievskiene. Genul apartine celor care se lasa, din capul locului, cumparate la un pret scazut. In loc sa ne omoare un vecin cu povestea vietii lui, sau sa ne facem de ras citind, ca niste demodati vrednici si de mila, si de dispret, romanele foileton de pe vremuri, deschidem televizorul si urmarim cum mai traiesc eroii unui serial dupa 2457 de episoade. Evident, cei care nu au sucombat pe parcurs. Cum in astfel de intreprinderi are balta peste, inlocuitorii aduc cu ei binefacatoarea uitare. Mai nou intrata in circuitul industriei TV, initiativa romaneasca pare sa fi fost impinsa in arena inainte ca autorii ei sa-si fi insusit tot alfabetul meseriei. M-am intrebat, vazand cateva episoade din Numai iubirea daca cei care "au pus de o telenovela" stiu, cat de cat, ce se va intampla cu personajele ei de la o zi la alta. Saptamana trecuta am vazut un intreg episod in care nimeni nu s-a mai ostenit sa impinga actiunea nici macar atat cat inainteaza un melc de la un capat la celalalt al unei frunze. Jumatate din timpul alocat Dan s-a sarutat cu Ana, iar in bunele minute ramase, am privit-o pe Andreea cum isi tot pregatea valiza pentru nu stiu ce deplasare. Aceasta din urma indeletnicire pare sa fie una de predilectie, caci si batranul domn Dogaru ne-a retinut atentia cu un geamantan desfacut, in care arunca un pulovar pe care fiica sa il recupera pentru a-l aranja mai cu dichis. Cred ca dupa atatea impachetari si despachetari, le voi visa si noaptea. In sfarsit, cand motivul valizei si-a epuizat orice potential, si pe cel dramaturgic, si pe cel dramatic, toate sperantele s-au concentrat intr-o harjoneala cu perne. Fiind ele din burete, nu umplute cu fulgi, nu am avut bucuria de a asista la una dintre acele batai care sa ne aminteasca de modele celebre din istoria cinematografului. Le-am gasit, totusi, un merit: smulse dintr-un spatiu inert, care seamana cu un show-room, nu cu o casa locuita de oameni, modestele obiecte aruncate prin aer au deranjat putin dispunerea publicitara a decorului, in care cearsafurile trebuie sa stea perfect intinse pe pat, pentru a se putea admira performanta respectivei firme- sponsor. In ziua in care vor disparea si merele asortate cu culoarea canapelei, se va putea vorbi de un real progres al telenovelei autohtone.