CRONICA TV - Umplutura de dupa sarbatori

Un obicei cat se poate de simpatic: invitarea musafirilor alaturi de care am petrecut Sarbatorile, la lichidarea resturilor de mancare. Nu numai pentru ca sunt, totusi, bucate alese si ar fi pacat sa

Un obicei cat se poate de simpatic: invitarea musafirilor alaturi de care am petrecut Sarbatorile, la lichidarea resturilor de mancare. Nu numai pentru ca sunt, totusi, bucate alese si ar fi pacat sa nu le onoram cum se cuvine, ci si pentru ca astfel mai prelungim putin bucuria de a fi impreuna in primele zile ale Noului An. Televiziunile se conduc dupa alte legi. Ele ghiftuiesc privitorii in noaptea de Revelion si putin dupa. Ceea ce urmeaza nu mai seamana deloc cu "resturile" in care se mai poate recunoaste gustul festivitatii trecute, ci au o umplutura aruncata la intamplare in programe. S-ar zice ca pregatirile din ajun au secat toata inspiratia si puterea de munca a teleastilor nostri. Cu putina imaginatie putem citi, dincolo de ecran, cunoscuta inscriptie de pe usile unor pravalii: "Plecat in concediu, revenim...". Pana atunci, s-a apelat cu mare ravna la formula reluarilor selective, botezate elegant fie "de colectie", fie mai pe gustul zilei "Best of". Am vazut "Nasi Best of" si "Proiect Romania de colectie". Unele emisiuni le-am revazut cu placere, de altele puteam fi scutiti. Au fost reincalzite si puse din nou pe masa, drept simple "reluari" si dramele mizeriei umane exploatate sub firma Monica. Chiar sa fi simtit romanul nevoia, inca din primele zile ale lui 2005, sa vada si sa auda cearta unei surori cu un frate si o cumnata, motivul discordiei fiind mama, despre care un crestin ar fi zis ca "o s-o ia de picioare si o s-o azvarle peste biserica"? A existat si o explicatie, cum nu se poate mai umana: "La 85 de ani, ce s-o mai duci la doctor"! Sentimente pline de evlavie, bune sa ne intareasca dragostea pentru semenul nostru sau sa o readuca in sufletele celor care au pierdut-o, nu-i asa?
P.S. Intr-o Cronica TV de acum cateva saptamani mi-am exprimat nedumerirea in legatura cu o marturisire a lui Sergiu Nicolaescu. Evocandu-si biografia intr-o emisiune a postului TVR Cultural, cineastul a fixat un episod din viata sa prin formula "Am construit Buftea". Stiind ca primul tarus al studiourilor noastre a fost pus in septembrie 1950, data la care viitorul inginer si regizor era, inca, student, mi-am permis un semn de intrebare asupra exactitatii enuntului. Printr-un telefon politicos si, ulterior, printr-o nota trimisa la redactie, nota a carei vulgaritate vreau sa sper ca apartine consilierilor sai, Sergiu Nicolaescu solicita precizarea unei realitati inscrise chiar in cartea sa de munca: a lucrat la Buftea, in calitate de inginer, din martie pana in decembrie 1954. O reproducem asa cum ne-a comunicat-o, nedorind sa stirbim cumva tabloul multelor sale merite. Daca avem in vedere ca inaltarea studiourilor, cu cele cinci platouri si unul destinat filmarilor combinate, cu laboratorul de prelucrare a peliculei etc. s-a intins pana in 1959, cred ca mai corect ar fi fost ca cineastul sa fi spus, in emisiunea despre care am scris, ca "a lucrat la Buftea", formula "am construit Buftea" fiind, orice s-ar zice, putin exagerata.