COMENTARIU

"Directori de carton" la teatre Saptamana trecuta, fostul actor Florin Calinescu a fost invitat la emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV. In mod ciudat, urmarindu-i discursul haotic, o

"Directori de carton" la teatre
Saptamana trecuta, fostul actor Florin Calinescu a fost invitat la emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV. In mod ciudat, urmarindu-i discursul haotic, o problema se clarifica deodata, desi abia atinsa in discutia propriu-zisa. La intrebarea jurnalistului legata de teatrul pe care il conduce si de satisfactiile pe care le-a trait in calitate de director, Florin Calinescu, a carui unica satisfactie in legatura cu Teatrul Mic este aceea de a fi devenit director fara prea mari eforturi, a patruns nepasator in balarii, povestind cum a promis el candva, cand a trecut prin acest teatru, ca "se va intoarce" si a evitat sa raspunda concret. Pentru cine cunoaste starea actuala a institutiei conduse de Calinescu, promisiunea "voi reveni" suna, de fapt, ca o amenintare. Ce am inteles insa cu aceasta ocazie: sa fii director de teatru a ajuns un fel de medalie, pe care "da bine" sa o ai in piept si care nu implica pentru unii nici un fel de efort. Daca starea fizica a teatrelor din Bucuresti s-a imbunatatit in ultimul timp, cu sprijinul binevenit al Primariei Capitalei, care a inteles sa investeasca in renovarea salilor, categoria "directori de teatru de carton" prolifereaza nestingherita. In lipsa oricarui contract de management intre Primarie, ca principal ordonator de credit, si castigatorii asa-ziselor concursuri organizate de ochii lumii, (directoratul fiind negociat, de obicei, anterior), oricine poate deveni conducatorul acestor institutii. In plus, chiar daca dovedeste cu indarjire, asa cum face Florin Calinescu de ani de zile, ca nu-l intereseaza ce se intampla in teatrul pe care il conduce numai cu numele, nimic nu i se poate intampla. Contractual, nu are obligatii clare fata de Primarie, nici fata de trupa (pe care o implica, de altfel, mai mult in proiecte personale, "ajutandu-si" colegii sa se prostitueze la televiziune), nici fata de public, care ar trebui sa fie principalul beneficiar al "noptilor nedormite de grija teatrului", cu care acest director nu se poate lauda. Nu e singurul caz, de altfel. Nici la Bulandra lucrurile nu stau mult mai bine. Ca sub blestem, repetitiile incepute de diversi regizori nu se finalizeaza, ci se soldeaza cu esecuri, marii regizori nu sunt invitati aici, iar trupa asteapta zadarnic intalniri care sa o scoata din apatie. Nici macar directorul Alexandru Darie nu face un spectacol, fiindca asta macar ar fi o garantie de succes. In schimb, se pot vedea aici spectacole de o calitate indoielnica, rezultat al unor proiecte fantomatice, sala fiind inchiriata la cerere, in lipsa de activitate constanta. Faptului ca "directorii de carton" nu dau doi bani pe activitatea artistica i se adauga acela ca indiferenta lor nu intereseaza pe nimeni (adica pe ordonatorul de credit), ca intr-un cerc vicios din care actorii pierd enorm. Se deprofesionalizeaza, devin simpli functionari teatrali, iar sa faci teatru din obligatie si pe bani putini, asta chiar seamana a tortura. Cat despre public, din ai carui bani sunt subventionate aceste teatre, cine se mai gandeste la el? Din fericire, sunt in Bucuresti si teatre in care lucrurile stau mai bine, dar asta tine de noroc, de oameni care stiu si vor sa construiasca. Intr-un sistem in care ar primi aceiasi bani si daca ar sta degeaba. Ceea ce nu face sistemul mai putin criticabil, iar o reforma de fond mai putin necesara. Acum, ca Primaria s-a innoit, poate se va trezi cineva sa-i intrebe de sanatate si pe directorii teatrelor din Capitala. Sa afle ce proiecte au ei pentru a acoperi lipsa de evenimente culturale din timpul verii, cand Bucurestiul pare un oras parasit, sau care va fi ritmul premierelor in toamna. Nu de alta, dar pentru cine s-a bucurat cand a inceput campania de renovare a salilor de teatru din Bucuresti, gandindu-se ca va putea urmari spectacole in conditii normale, dezamagirea e mare. Acum sunt conditii, dar in unele locuri te intrebi unde e teatrul?