COMENTARIU

Cu mana intinsa Multe minuni poti auzi in emisiunile electorale din aceste zile si multe personaje despre care apucasesi sa-ti faci o idee apar in posturi la care nu te-ai fi asteptat in nici un caz.

Cu mana intinsa
Multe minuni poti auzi in emisiunile electorale din aceste zile si multe personaje despre care apucasesi sa-ti faci o idee apar in posturi la care nu te-ai fi asteptat in nici un caz. Deunazi, la Realitatea TV, in emisiunea electorala moderata de doi cunoscuti ziaristi - Rodica Culcer si Mihai Tatulici - invitatii erau doamna Mona Musca si Gabriel Liiceanu. Nu emisiunea e de comentat aici - desi aglomeratia din studio era cam mare pentru o durata atat de mica, iar cei doi moderatori vorbeau mai mult decat invitatii lor - ci ideile pe care conducatorii dezbaterii au incercat sa le impuna luni seara. Nu mi-a venit sa cred auzind de cate ori au rostit cuvantul "subventie" cei doi, cu alte ocazii aparatori ai pietei libere, concurentei si eficientei! Mai mult, tonul era chiar imperativ, reprosurile curgeau la adresa reprezentantei opozitiei, fiindca partidul din care face parte nu s-a gandit sa introduca in programul sau de guvernare o prevedere referitoare la "subventionarea presei democratice". Degeaba incerca Mona Musca sa le spuna ce crede ea despre acest subiect, cei doi ziaristi insistau pana in panzele albe, sa nu cumva sa ramana vreun spectator care sa nu priceapa ca ei doi se simt foarte bine cerand pomana. La un moment dat, m-am gandit chiar ca vor sa obtina o promisiune in direct de la politicianul invitat, insa, din fericire, doamna cu pricina s-a impus in cele din urma si le-a zis clar, de la obraz, ca ea personal nu e de acord cu subventionarea presei, care, primind fonduri de la Guvern, numai independenta n-ar mai fi. Pe urma, a continuat cu un dus rece facut celor doi, in care le-a explicat ca pot fi accesate eventuale fonduri europene care sa sprijine presa, insa ele nu trec in nici un caz prin buzunarele guvernului, indiferent de ce culoare ar fi acesta. Simplu si direct. Parea o profesoara care are toata ingaduinta pentru doi elevi mai grei de cap. Ai fi zis ca dupa asta vor termina cu lamentarile, dar cei doi pareau croiti sa ceara ceva, pentru cineva. Daca nu presa, atunci cultura. Si ea are nevoie de subventii, "ca in tarile europene", dupa dl. Tatulici. Din pacate, timpul emisiunii a expirat, inainte de alte clarificari, iar ultima imagine ramasa in mintea telespectatorului dupa interventia moderatorului a fost aceea a culturii stand cu mana intinsa la capatul podului. Dar aceasta oricum a devenit un cliseu la noi, iar emisiunea nu facea decat sa-l perpetueze. Tara de pomanagii.