Biserica Sf. Vineri - de la daramare la reconstructie

Despre daramarea Bisericii Sf. Vineri din Capitala s-a scris de multe ori si s-au facut reportaje televizate. Din pacate, prea putini sunt cei care au de gand sa faca si pasii necesari pentru a

Despre daramarea Bisericii Sf. Vineri din Capitala s-a scris de multe ori si s-au facut reportaje televizate. Din pacate, prea putini sunt cei care au de gand sa faca si pasii necesari pentru a reconstrui acest unic monument de arhitectura al Bucurestiului istoric. Iata motivele pentru care ne-am adresat pr. Gheorghe Bogdan - parohul Bisericii Sf. Vineri din acele zile, aflat actualmente la Biserica Sf. Gherghe Nou, de la "km 0". Acesta ne-a facut intai un scurt istoric al daramarii - fapt care nu strica sa fie rememorat pentru cititorii nostri mai tineri. "Biserica a fost daramata din ordinul cuplului Ceausescu in zilele de 15-19 iunie 1987. Elena Ceausescu a fost cea care, in ziua de 13 iunie, intr-o inspectie in zona, a asistat la explicatiile date de arhitecti, iar in clipa in care i s-a sugerat ca ar putea sa se puna un bloc in fata, asa cum s-a intamplat cu Biserica "Domnita Balasa", a spus: "Jos porcaria!". Astea au fost cuvinte auzite de mine - eram la circa 7 metri distanta", ne-a spus parintele. Se stie ca biserica a fost ctitoria lui Matei Basarab si a stramosilor acestuia in frunte cu generalul Constantin Herescu-Nasturel. In jurul bisericii fusese si o cladire de mari dimensiuni care avusese rolul de azil de batrani candva si casa "pentru orfani si fete scapatate" - dupa spusa documentelor de epoca. Asadar, rolul de institutie de cult a fost completat de acela de institutie de caritate - spre stiinta celor care uita implicarea sociala de altadata a bisericii ortodoxe. Parintele Bogdan spune mai departe cu mahnire cum a trimis memorii spre toate institutiile abilitate ale vremii, doar-doar va salva monumentul. Inevitabilul avea sa se produca incepand de pe data de 14 iunie, cand a avut loc ultima liturghie. Iar "luni seara - isi aminteste parohul Bisericii Sf. Vineri - dupa slujba si paraclis ne-am trezit cu cativa oameni de la Securitate, care ne-au somat sa inchidem biserica urgent intrucat va fi translata. Erau circa 40 de persoane inauntru care au vociferat. Cineva din organele represive aflat la intrare ne-a amenintat: sa nu va jucati cu noi ca va scoatem ca pe niste sobolani de aici. Apoi m-a jignit si injurat direct pe mine si a inchis usa, spunand ca baga gaze lacrimogene". Iuresul a continuat imediat a doua zi, cand, baricadati de masinile care aveau sa opereze la daramare, locatarilor din casa in care fusese azilul si familiei parintelui Bogdan li s-a adus la cunostinta ca trebuie sa evacueze de urgenta cladirea. Parintele a apelat la studentii de la Teologie pentru a fi ajutat sa mute toate bogatiile depozitate - unele regasindu-se astazi la Muzeul National de Istorie. Daramarea casei parohiale (fostul azil) a durat de marti pana joi. Daca la inceput varianta cea mai rea era cea legata de translarea bisericii (circa 30 de m) si de daramarea fostului azil, miercuri seara deja se stransesera aproximativ 2.000 de oameni care vociferau periculos. Atunci au venit foarte multi militieni si securisti pentru a stapani multimea. Lucratorii de la intreprinderea care se ocupa cu daramarea propriu-zisa au fugit efectiv de la fata locului, actul facandu-se pana la urma cu "ajutorul" puscariasilor... Oamenii care au protestat au fost filmati joi seara, iar consilierul parohial Aurel Neagu, impreuna cu cativa credinciosi, a fost ridicat de Securitate si batut la Rahova. Se pare ca versiunea translarii nu fusese decat o dezinformare, iar in consiliul intrunit de urgenta la Primaria Capitalei, daca au fost voci care au vrut sa salveze macar biserica, Dumitru Necsoiu a spus foarte clar: "demolare, ca asa vrea tovarasa". Vineri seara, in locul bisericii nu mai era decat un covor de lumanari... Marea durere a parintelui Gheorghe Bogdan nu a fost insa numai aceasta. Cu demnitate incearca sa treaca peste propriile chinuri si amenintari la care a fost supus, amintindu-ne despre o maxima a lui Napoleon: "Nu intelegem ruinele decat atunci cand noi insine devenim ruine". Ajuns preot tocmai pentru a renova Biserica Sf. Vineri - dupa indemnul Patriarhului Iustin Moisescu - , parintele Gh. Bogdan are inca o mare dorinta: aceea de a reconstrui biserica daramata acolo unde este locul ei, adica alaturi, la distanta de doar cateva zeci de metri fata de locul pe care a fost de veacuri... Exista un proiect aprobat deja, nu are nevoie decat de inca o unica aprobare din partea Primariei sectorului 3. Promite sa nu ceara bani nici de la stat, nici de la credinciosi - exista o institutie de binefacere care i-a promis intregul sprijin atat in ceea ce priveste reconstructia bisericii, cat si a azilului. Desigur ca exista mai multe biserici care poarta acest nume in Bucuresti, inclusiv cea care se afla in constructie in Drumul Taberei... Biserica Sf. Vineri-Herescu din centrul Capitalei trebuie insa reconstruita dupa vechiul plan, pentru a respecta memoria ilustrilor ei ctitori.