Biblioteci ramase pe drumuri

Deseori mi se intampla personal sa nu gasesc anumite carti de care aveam la un moment dat nevoie la biblioteci mult mai mari si mai impozante ca dimensiuni si cu pretentii care de multe ori nu

Deseori mi se intampla personal sa nu gasesc anumite carti de care aveam la un moment dat nevoie la biblioteci mult mai mari si mai impozante ca dimensiuni si cu pretentii care de multe ori nu corespundeau realitatii, iar acolo, in mica biblioteca, I.L. Caragiale cu imprejurimi linistite, sa descopar exemplare bine intretinute ale autorului cautat. Nu numai atat, dar insusi fondul nou de carte, numarul cartilor recent aparute era respectabil aici. Aproape ca nu mai era loc pentru atatea carti. Sala de lectura, o nimica toata in comparatie cu spatiul existent in cazul unor biblioteci ca BCU, Biblioteca Nationala sau chiar biblioteca municipala Mihail Sadoveanu de care si centrele Caragiale cat si G. Moisil tineau, era o incapere placuta, luminoasa, cu cateva mese aflate la o distanta destul de mare unele de celelalte, astfel incat sa se instaleze o atmosfera de intimitate, ca si cum te-ai fi aflat la tine acasa, cu ferestre mari, pe timp de vara larg deschise. in anumite zile din saptamana, la biblioteca I.L Caragiale se intamplau activitati gen concurs sau miniexpozitii pentru si cu obiecte de creatie ale copiilor, exista un atelier de creatie in cadrul caruia se formase deja in timpul a cativa ani un grup de tineri scriitori, asadar mereu se intampla cate ceva deosebit, in afara programului obisnuit, al activitatii normale de zi cu zi. In perioada 2000-2002, la biblioteca I.L. Caragiale, a functionat programul "Cultura si cartier" finantat de Consiliul Europei. Este un proiect care a lansat o serie de actiuni culturale. A existat o asociatie culturala care a organizat stagii de animatie pentru copii. ...Li s-au pus la dispozitie cateva luni pana la evacuare, timp in care statul trebuia sa gaseasca si sa le aloce alte cladiri, alte incinte care sa devina noile sedii ale celor doua mici biblioteci. Se discuta la un moment dat despre o posibila mutare a centrului Caragiale undeva prin Bulevardul Unirii, o locatie atat de putin potrivita pentru o biblioteca de dimensiuni reduse (si unde e atat de multa galagie si asa mare debusolada). Oricum, nu s-a intamplat asa ceva. in decursul celor cateva luni pe care le-au avut pana la evacuare, bibliotecarii au inceput munca titanica de eliberare a spatiului, de inventariere si de depozitare in pivnite, in incaperi speciale sau sa le transfere in alta cladire. Acum vrafuri peste vrafuri de carti zac prin acele pivnite intunecate, inevitabil se prafuiesc si se deterioreaza intr-o mai mica sau mai mare masura si deocamdata nimeni nu da nici o ceapa degerata pe ele, ma refer la aceia care ar trebui sa faca ceva pentru bibliotecile din Romania, care ar trebui sa se intereseze de ceea ce se intampla cu tot acel fond de carte, care ar trebui sa se gandeasca la faptul ca sunt scoli in zonele acelea, ca raman intr-un fel zone ale Bucurestiului fara o biblioteca prin preajma. Totul sta deocamdata suspendat in aer, sub semn de intrebare.