Bate gongul: începe Festivalul de Film de la Cannes

Premieră în istoria evenimentului: cu două zile înainte de startul competiţiei a mai fost inclusă o peliculă, „Route Irish“, semnată de regizorul Ken Loach. Din aproape 1.700 filme înscrise la concurs, selecţionerii au ales numai 19, mai puţine decât la ediţiile precedente.

S-ar zice că Tim Burton, preşedintele juriului, este nerăbdător. Să înceapă mai repede festivalul! A sosit luni după-amiază, înaintea altora, s-a instalat la Carlton, după care a dat o fugă la Palat, „în inspecţie", zic unii. Poate vrea să fotografieze „bunkerul", cum a fost alintată cazemata geometrică, nu foarte arătoasă, dar atât de luminoasă pe dinăuntru, ridicată în 1982. Bine ar face, Palatul nu mai are mult de trăit, în forma ştiută.

Un festival cu ochii pe cer

„Până în 2012, din această construcţie labirintică şi stalinistă, vom face o structură transparentă şi deschisă" - anunţa primarul Cannes-ului. Deocamdată, aici va vedea Tim Burton toate filmele şi, după cât de mare pare a-i fi dorinţa de a trece la treabă, nu m-ar mira să-l întâlnim la matinalele proiecţii pentru presă, de la 8.30. Acum chiar credem pe cuvânt declaraţia sa din iarnă, de la Paris, când proaspătul „chevalier des Arts et des Lettres" mărturisea că, după ce a stat doi ani de zile cufundat în filmul „Alice în Ţara Minunilor", trebuie „să recupereze tot cinematograful pierdut".

Efectul pervers al tehnologiei digitale

La atâta poftă, probabil că va da câte o raită şi pe la secţiunile paralele, competiţia din acest an fiind una neobişnuit de restrânsă: doar 19 titluri, selecţionate din aproape 1700. De menţionat că de ieri până azi, cu numai două zile înaintea startului, s-a mai adăugat un titlu, fapt nemaiîntâlnit.

Este vorba de filmul lui Ken Loach „Route Irish". „Alegerea nu s-a petrecut fără dificultăţi - o spune cel care ştie cel mai bine, delegatul general Thierry Fremaux - filmele care nu ne-au parvenit sunt tocmai cele care trebuiau finanţate exact în momentul crizei de anul trecut". O altă greutate ar fi efectul pervers al tehnologiei digitale. Cineaştii profită de simplificarea operaţiunilor de montaj şi post-producţie, migălind şi modificând până în ultima clipă. Din fericire, nu toţi sunt asemenea lui Wong kar-Wai de dragul căruia, acum câţiva ani, s-a creat un culoar aerian special, destinat să transporte bobinele, ajunse doar cu câteva ore înainte de a fi arătat presei filmul său.

Instantaneu din „Prinţesa de Montpensier“, pelicula lui Bertrand Tavernier

„Ţarul" Nikita Mihalkov

Abbas Kiarostami, Mike Leigh, Takeshi Kitano, Alejandro Gonzales Innaritu, Bertrand Tavernier, numele forte ale competiţiei, sunt artişti ceva mai rezonabili. L-aş include în această categorie ad-hoc şi pe Nikita Mihalkov, dar mai sus amintitul cuvânt nu este tocmai adecvat „ţarului", creator autoritar, cu apucături dictatoriale, apropiat Kremlinului, preşedintele Uniunii Cineaştilor Ruşi, criticat nu demult pentru îndreptarea către cei apropiaţi a majorităţii subvenţiilor acordate de stat producţiei cinematografice.

Umblă zvonul potrivit căruia cineastul ar fi lucrat zi şi noapte pentru a termina „Soare înşelător 2". Ştie el de ce, bănuim şi noi: vine la Cannes cu gândul la marele trofeu, după ce în 1994 Tarantino, beneficiind de susţinerea preşedintelui de atunci al juriului, Clint Eastwood, i-ar fi „suflat" la mustaţă Palme d'Or (Pulp Fiction). Nici Premiul Juriului, nici Oscarul de mai târziu nu l-au consolat. Nu este exclus ca prezenţa lui Mihalkov să fie furtunoasă, declaraţiile sale politice au stârnit întotdeauna discuţii.

Competiţie cu dispute

Pentru că a venit vorba: încă nu a început competiţia şi unele filme au şi iscat scandal. Cineastul francez de origine algeriană Rachid Bouchareb, premiat cu şase ani în urmă pentru „Indigenii", este acuzat că în noul său film, „Hors-la loi", se dovedeşte „revizionist", „Vrea să rescrie istoria falsificând-o",susţine profesorul şi deputatul Lionel Luca, bucuros că filmul nu reprezintă Franţa (navighează sub pavilion algerian).

Imagine din „Outrage“, producţia lui Takeshi Kitano

„Moşul cel veşnic"

Nu mă mir că Jean-Luc Godard, cu al său „Socialisme", încă nu a făcut valuri. Lumea s-a obişnuit atât de mult cu micul său teatru, încât aproape că a căpătat imunitate.

Aşa cum nici prezenţa colegului său întru celebritate de la Un Certain Regard, Manoil de Oliveira („Angelica") nu ne mai uimeşte, nimeni nu se mai întreabă „până când"? Portughezul poate fi numit, cu tandreţe, „moşul cel veşnic", precum un erou al minunatei „Siberiada" a lui Andrei Koncealovski.