Balcicul din mijlocul Bucurestiului

Era o vreme in care undeva la malul Marii Negre, mai exact la Balcic, hanurile, locuintele, Castelul, multimea pestrita, in care se distingeau tatari, turci, evrei, tigani, evrei, macedoneni, romani,

Era o vreme in care undeva la malul Marii Negre, mai exact la Balcic, hanurile, locuintele, Castelul, multimea pestrita, in care se distingeau tatari, turci, evrei, tigani, evrei, macedoneni, romani, malurile stancoase, plaja, marea, au fost imortalizate de catre pictori celebri. "Scoala de arta de la Marea Neagra", cum a numit-o Henri Focillon, a reprezentat o cotitura importanta in maniera de a picta a artistilor romani, asociindu-se cu o arta receptiva la diversele tendinte ale picturii europene. Pana in luna iulie, intalnirea cu atmosfera Balcicului, cu panzele unora dintre cei mai importanti artisti care l-au imortalizat este posibila, la Muzeul National de Arta din Bucuresti. In cinci sali ale Corpului Stirbei al muzeului, Balcicul reinvie momentele de glorie in panze semnate de Nicolae Tonitza, Dimitrie Ghiata, Gheorghe Petrascu, Iosif Iser, Margareta Sterian, Francisc Sirato, Jean Al. Steriadi, Samuel MUtzner, Kimon Loghi, Petre Iorgulescu Yor, Henri H. Catargi, Constantin Artachino, Hrandt Avakian, Cecilia Cutescu Storck, Michaela Eleutheriade. Intr-una dintre sali, torentul de culoare al peisajelor este intrerupt de alb-negrul fotografiilor executate in Atelierul "Julieta" al Casei Regale. Imagini ale Castelului (numit de regina Maria "Cuibul singuratic"), ale gradinii, in care, pe langa cea mai mare colectie de cactusi din Europa, se gaseau alei strajuite de troite, cruci vechi de piatra, caderi de apa si mori, sunt cele care recompun o intreaga lume si pe scheletul carora "cresc" culorile picturilor din celelalte sali. "Balcic - culoare si sentiment" este o calatorie intr-un spatiu ce era odata nu doar frumos, ci si bogat, prin norocul de a fi fost descoperit si iubit de artisti.