Bachantele - un spectacol cu cativa pasi inaintea publicului

Orasul Targoviste a devenit celebru in perioada post-revolutionara mai ales pentru ca aici a fost executat cel care a marcat dramatic istoria recenta a acestei tari, Nicolae Ceausescu. Iata insa ca,

Orasul Targoviste a devenit celebru in perioada post-revolutionara mai ales pentru ca aici a fost executat cel care a marcat dramatic istoria recenta a acestei tari, Nicolae Ceausescu. Iata insa ca, in aceasta perioada a anului, cand lumea isi aduce aminte de evenimentele din decembrie 1989, orasul Targoviste atrage atentia mai degraba prin evenimentele culturale pe care le gazduieste. De ceva vreme, aici functioneaza "cu toate motoarele" un teatru ce poarta numele actorului Tony Bulandra. Iar faptul ca el se afla exact langa cazarma in care a fost impuscat cuplul Ceausescu pare un amanunt neimportant, fata de intamplarile artistice de pe aceasta tanara scena. Cea mai recenta premiera a Teatrului "Tony Bulandra" din Targoviste este semnata de regizorul Mihai Maniutiu, personalitate artistica aflata intr-un varf de creativitate, fapt demonstrat si de recentele sale montari cu Experimentul Iov (Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu) si Faust dupa Marlowe (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), ambele invitate la Festivalul National de Teatru din acest an. Bachantele, titlul ales de Maniutiu pentru teatrul din Targoviste, a mai stat in atentia regizorului, care l-a adus pe scena Nationalului bucurestean cu ani in urma. De data aceasta, atuurile montarii stau nu numai in apetitul pentru inovatie al regizorului, ci si in credinta deplina cu care trupa tanara isi asuma ideile acestuia, acumuland o uriasa tensiune care, eliberata spre public, genereaza emotia. Spectacolul-eseu, creat plecand de la aceste premise, impresioneaza prin coerenta ideilor puse in joc, pentru o reinterpretare a mitului lui Dionisos din perspectiva contemporana, regizorul identificand in lumea de azi comportamente similare cu cele ale preoteselor acestui zeu (bachantele). Comentariul critic al regizorului la realitati contemporane, plecand de la cateva replici extrase din textul lui Euripide, este tradus in imagini de o cruzime extrema, combinate cu inocenta ce transpare, in rastimpuri, in gesturile coregrafiate ale actritelor (Adina Stan, Irina Melnic, Laura Vasiliu, Raluca Cepoi, Dalina Ionescu, Georgiana Mazilescu, Simona Saiu, Maria Nicola). Ridicolul profet Tiresias (Corneliu Jipa), intrat in scena ca un homeless, in decorul potrivit in acest sens, creat din cutii de carton, conduce regulile jocului, manevrand energia universului sonor, creat din fragmente de muzica venind parca din toate timpurile si din toate zarile lumii. Contemporan si el, Dionisos (Stefan Cepoi) are o fragilitate bolnavicioasa, dar si priviri diabolice, intreaga-i fiinta putina respirand un aer malefic. Iesind din spatiul concentrationar al salii, unde scena e despartita de public printr-o plasa de sarma, in foaierul aranjat cu bun-gust de directorul teatrului, scenograf de formatie, M.C.Ranin, foaier in care tronau un brad impodobit - de Craciun si o trasura de epoca si ea purtand semnele specifice sarbatorilor de iarna - m-am gandit deodata la felul in care va fi primita aceasta montare. Poate ca spectacolul lui Maniutiu, in deplina coerenta cu seria de creatii recente ale autorului, intors, dupa propria-i marturie, la "un teatru al nelinistii", vine prea devreme pentru un public putin obisnuit cu experimentele teatrale. Dar punerea lui in aceasta scena certifica trecerea intr-o noua etapa a acestui foarte tanar teatru, precum si apetitul pentru valoarea autentica, pe care teatre cu mai mare vechime au inceput sa-l piarda. Ar fi pacat sa nu vina intr-un ceas bun!