Autoritatile romane se grabesc sa scoata din tara doua locomotive cu aburi vanate de un muzeu german

Doua locomotive cu aburi, dezmembrate si incarcate in 5 vagoane de marfa, au fost oprite pe 10 decembrie 2004 la statia CFR Curtici. Vagoanele sosisera aici pe 27 noiembrie si urma sa paraseasca tara

Doua locomotive cu aburi, dezmembrate si incarcate in 5 vagoane de marfa, au fost oprite pe 10 decembrie 2004 la statia CFR Curtici. Vagoanele sosisera aici pe 27 noiembrie si urma sa paraseasca tara indreptandu-se spre Germania, unde aveau sa intre in patrimoniul Dampflok-Museum. Cele doua locomotive i-au pus pe politistii specializati in patrimoniu in fata unei situatii paradoxale: desi fusesera clasificate prin Ordinul Ministrului 2779/2004 drept bunuri de tezaur, ele erau insotite de un certificat de export definitiv eliberat de Directia de cultura a municipiului Bucuresti. Or, potrivit legii, bunurile de patrimoniu clasate in categoria tezaur nu pot fi scoase definitiv din tara, ci doar temporar. Modul in care aceste doua piese cu valoare istorica au fost pe punctul de a parasi definitiv Romania este extrem de graitor pentru gravele balbaieli ale "specialistilor" care ar trebui, de fapt, sa protejeze bunurile de patrimoniu. Faptul este cu atat mai grav cu cat de data aceasta nu mai sunt de vina golurile din legislatie (caci ea este completa, dupa cum se lauda fostul ministru), ci doar aplicarea ei aproximativa. Proprietara celor doua locomotive, SC Atelierele CFR Grivita SA, pentru a le putea trimite cumparatorului, Dampflok-Museum din Germania, a solicitat Directiei de Cultura a Municipiului Bucuresti certificatul de export definitiv. Cum trebuia consultat si un specialist, Directia a solicitat opinia directorului Muzeului Tehnic "D. Leonida", Nicolae Diaconescu, membru in Comisia Nationala a Muzeelor. Desi acesta nu era specializat in locomotive, si-a luat treaba in serios, s-a documentat, a consultat si autorul unor carti de specialitate si, spre ghinionul detinatorilor, a ajuns la concluzia ca acestea trebuie clasate in categoria tezaur si, implicit, ca nu pot parasi tara. Una dintre locomotive, aflam de la Nicolae Diaconescu, este de productie germana si dateaza din 1922, iar cealalta este construita la Uzinele Malaxa in 1931, dupa patentul german, ambele facand parte din seria "50.000". In opinia acestuia, cel putin prima este de o valoare indiscutabila, "fiind unica de acest fel in Romania". "Potrivit practicilor europene, un astfel de bun este clasat automat daca are o vechime mai mare de 75 de ani si o valoare minima de 15.000 de euro. Locomotiva germana indeplineste aceste conditii: este din 1922 si a costat atunci 2,3 milioane de marci", ne mai spune Nicolae Diaconescu. Desi concluziile sunt transante, un amanunt insa din cele spuse de directorul tehnic are darul sa ne surprinda total: desi e convins de valoarea lor, Nicolae Diaconescu nu a vazut la fata locului cele doua locomotive: "Cand am aflat ca ele sunt dezmembrate deja, am refuzat sa ma duc sa le vad. Ce puteam sa vad? Un morman de fiare vechi?!" Din nou in mod surprinzator, in ciuda opiniilor directorului Muzeului Tehnic, ce sustineau valoarea de patrimoniu a locomotivelor, Directia de Cultura a Muncipiului Bucuresti elibereaza autorizatia de export. Semnatarul acesteia, directorul Stefan Damian, a decis ca acestea pot parasi tara, considerand suficient faptul ca in Romania mai sunt deja clasate doua locomotive din seria "50.000" (una - cel mai bine conservata locomotiva, cealalta - ultima din serie care a circulat pe calea ferata). In paralel, directorul Muzeului Tehnic a intreprins demersurile necesare pentru a clasa in categoria tezaur cele 2 locomotivele, alaturi de alte 32. Lista a trecut prin Comisia Nationala a Muzeelor, care a fost de acord cu opiniile lui Diaconescu, emise, cum am mai spus, fara ca acesta sa vada obiectele in cauza, si clasarea se materializeaza prin Ordinul Ministrului amintit mai sus, emis ulterior autorizatiei de export. Haosul nu este insa departe de final, intrucat, aflam de la Mircea Angelescu, directorul Directiei monumente istorice si muzee din Ministerul Culturii, decizia de clasare nu este valabila, avand vicii de procedura. Solicitarea a fost facuta de un membru al comisiei, lucru nepermis de lege atat timp cat bunul in discutie se afla in proprietate particulara, cum era cazul locomotivelor. Singura institutie care putea solicita clasarea, in afara proprietarului, era Directia de cultura a Municipiului Bucuresti, dar, dupa cum am vazut, directorul acesteia a preferat sa nu o faca. Iar pentru ca brambureala sa fie totala, pe lista cu locomotive clasate se numara si cateva care nici macar nu mai exista, fiind distruse sau scoase din tara. In opinia lui Mircea Angelescu, cele doua locomotive pot pleca acum din tara, certificatul de export fiind oricum emis anterior datei clasarii, iar clasarea fiind, totodata, lovita de viciul de procedura. In acelasi timp, ministerul intreprinde demersuri pentru revocarea ordinului de clasare. In mod ciudat, cu exceptia directorului Muzeului Tehnic, celelalte institutii - Ministerul Culturii si Directia de Cultura a municipiului Bucuresti - dau senzatia ca abia asteapta ca locomotivele sa plece din tara, in loc sa mai analizeze inca o data, cu specialistii, valoarea de patrimoniu a celor doua bunuri. Faptul ca un muzeu din Germania se chinuieste sa obtina, contra cost, doua locomotive de care noi ne dispensam cu atata usurinta ar fi un argument ce ar trebui sa le dea de gandit autoritatilor. Daca ele ar fi lipsite de valoare nu ar fi vanate de muzee prestigioase ci, cel mult, de strangatorii de fier vechi.