Artistii pensionari: viata de dupa glorie

Ecoul aplauzelor abia daca mai razbate pana la ei, pierzandu-se, sters, in amintirea fiecaruia. Scena si-a acaparat acum noi valori, exiland numele actorilor care au slujit-o o viata prin brosuri

Ecoul aplauzelor abia daca mai razbate pana la ei, pierzandu-se, sters, in amintirea fiecaruia. Scena si-a acaparat acum noi valori, exiland numele actorilor care au slujit-o o viata prin brosuri pastrate in arhiva. Fortate de slabiciuni fizice, fostele glorii ale teatrului si filmului ies la pensie, izbindu-se de zidul scumpirilor si datoriilor. Fara a se deosebi prin nimic de alti romani, in medie, artistii pensionari primesc de la stat 3-4 milioane de lei pe luna, dar unii incearca sa reziste si cu mai putin. Uitati de public, indepartati de familii, tinta vulnerabila pentru ingrijitorii de ocazie, acestia au probleme pe care au obosit sa le mai strige. Putini au sansa sa fie ajutati. In fiecare luna, doar 64 de persoane cu probleme financiare si de sanatate sunt ajutate, prin programul "Casa Artistilor", sa isi puna in camara alimente de baza, in valoare totala de 1.500.000 lei. Banii provin din sponsorizari si din incasarile pe timbrul teatral, insa Uniunea Teatrala are din ce in ce mai putine fonduri pentru acest proiect, care a stagnat, fara a se dezvolta. La opt ani de la lansare, programul de ajutorare a ramas, din pacate, doar un eveniment izolat la nivel national si rezista cu greu dezinteresului sponsorilor, pierzandu-si din vizibilitate. Topul problemelor artistilor pensionari este dominat de cele de sanatate, insa programul in care sunt inclusi nu le amelioreaza aceasta situatie, deoarece nu li se furnizeaza medicamente. Apoi, sunt expusi abuzurilor unor persoane care se angajeaza sa ii ingrijeasca, in schimbul obtinerii apartamentului, ca urmare a decesului. Directorul programului "Casa Artistilor", Mihaela Sasarman, sfatuieste pensionarii sa semneze contracte foarte clare, in care clauzele de ingrijire sa prevada penalitati severe pentru cei care nu le respecta. Sunt multi cei carora nu li se mai gaseste nici macar un rol de figuratie la teatrele de stat. Bolile ii impiedica pe altii sa semneze contracte care i-ar mai putea salva din impas. Actrita Elena Maican are 91 de ani si marturiseste ca "viata artistului de dupa pensionare nu este buna". Locuieste intr-un apartament cu doua camere si plateste 1.500.000 lei pentru intretinere, dintr-o pensie de 4.000.000 lei pe luna. "Primesc in fiecare luna ulei, zahar si alte alimente, care ma mai ajuta. Nu mai am putere in maini si am probleme cu ochii. Nu mai pot citi... Asta era dragostea mea cea mai mare". Ciupi Radulescu are 75 de ani. A jucat la Teatrul de Revista si a facut multe filme, iar acum marturiseste: "Cat esti in varf, esti plin de fericire, dar apoi, cand cobori de acolo, esti neica nimeni". Are o pensie de 5.000.000 lei si sta cu chirie. "Platesc 4.000.000 pe luna, iar acum, ca vine iarna, mi s-au mai cerut inca 1.400.000 lei. Ce sa fac, sa ma apuc de furat?" Pentru acesti oameni, carora societatea le-a absorbit, ca un burete, toata gloria de pe scena, viitorul nu suna deloc bine. Chiar si cei "norocosi", inclusi in programul "Casa Artistilor", nu se mai hranesc cu sperante. Asemenea lor, mai sunt sute, pe care nu-i ajuta nimeni.