Artisti plastici, creatori de haine "cu atitudine"

In Romania, functioneaza inca anumite tipare atunci cand ne gandim la imaginea unui tanar artist plastic: lipsit de simt practic, cu capul in nori, in permanenta asteptare a inspiratiei geniale si, de

In Romania, functioneaza inca anumite tipare atunci cand ne gandim la imaginea unui tanar artist plastic: lipsit de simt practic, cu capul in nori, in permanenta asteptare a inspiratiei geniale si, de multe ori, la umbra unui maestru. Multora dintre artistii nostri contemporani acest portret nu li se mai potriveste de mult, ci chiar se schimba, spre coordonate de tipul: deschidere, acceptare de provocari, simt practic, adaptabilitate la problemele si la coordonatele zilelor noastre. Un singur exemplu: v-ati astepta ca hainele prezentatorilor de la MTV Romania sa fie creatia a doi absolventi ai Liceului Tonitza si ai Academiei de Arte Plastice? Cei doi "vinovati" se numesc Cosmin Gradinaru si Anca Ignatescu, care au simtit ca, in arta contemporana de la noi, este loc si pentru asa ceva. Hainele turcesti, chinezesti, ca si toate celelalte "oferte" vestimentare impersonale nu au facut decat sa-i motiveze si mai mult. "Hainele noastre exprima o atitudine, un mesaj. Nu sunt facute doar de dragul de a fi facute, ci spun intotdeauna ceva. In timpul razboiului din Irak, circulau tot felul de tricouri pe care se putea citi "No war" sau "Stop the war". Noua, imaginea unui soldat, vazut din spate, care purta, pe un umar, o arma impresionanta si pe celalalt umar o chitara, ni s-a parut mult mai semnificativa", ne-a declarat Cosmin Gradinaru. Acest tip de arta are si avantajul ca circula foarte usor, nu sta "intepenita" intre peretii unei galerii, in care doar rareori intra cineva, in afara de asa-zisii cunoscatori si profesionisti. Faptul ca tinerii sunt atrasi si simt ca in acele tricouri se afla mai mult de 100% bumbac si ceva culoare o dovedesc si magazinele deschise atat in Bucuresti, cat si in tara, in special in vest. Cat despre straini, acolo unde au apucat sa ajunga tricourile, acestea s-au epuizat inca din prima zi. Probabil ca va intrebati de cata vreme sunt pe piata aceste produse, impactul pe care l-au generat facandu-ne sa credem ca a fost nevoie de o intreaga strategie, de retele de distributie sau de foarte mult timp. "Am inceput sa facem acest lucru de aproape un an", ne-a spus Cosmin Gradinaru, "iar acum putem rula ce am investit". Lucreaza cu diferite ateliere, ei asigurand partea de grafica si, bineinteles, totul pe cont propriu. Ceea ce fac ei acum este "trecut" prin fotografie, video performance, dar tricourile "de atitudine", purtate de tineri, sunt semnul cel mai clar ca mesajul lor a ajuns acolo unde trebuie. Probabil ca nici unul dintre cei doi artisti nu se astepta acum cativa ani sa faca ceea ce fac. Dupa ce au realizat ca, in Romania, este foarte usor sa fii artist pe bani publici, sa faci parte din anumite cercuri si sa spui "nu" oricarei initiative mai indraznete, numai si numai din comoditate, au inceput sa nu mai astepte nimic de la altii si sa se descurce singuri. Tot atunci, au inceput sa circule mai mult in afara, pentru a fi "la curent" cu ce se intampla acolo. Rezultatul este ca a ajuns sa le placa foarte mult ceea ce fac si sa castige, atat financiar, cat si in ceea ce priveste popularitatea.