Arta contemporana din Romania - aventura in subterane

Anul trecut, la inceputul verii, Claire Bishop, co-directoarea masterului de curatorie de la Royal College, venea in Romania pentru a lua pulsul artei contemporane de la noi. Dupa o saptamana

Anul trecut, la inceputul verii, Claire Bishop, co-directoarea masterului de curatorie de la Royal College, venea in Romania pentru a lua pulsul artei contemporane de la noi. Dupa o saptamana petrecuta aici, timp in care la Iasi si Bucuresti arta contemporana a fost disecata de un ochi critic avizat si impartial, Claire Bishop a scris "Romania Report", text care cu siguranta nu a placut celor in mainile carora se afla, din punct de vedere organizatoric si financiar, destinele artei contemporane de la noi. In schimb, a fost un articol care a mers direct la sufletele adevaratilor artisti, cei care inca mai spera ca si aici se poate face ceva, in conditiile unui buget extrem de redus si ale unui interes la limita de avarie. Pe 1 mai 2004, Claire Bishop s-a aflat din nou la Bucuresti, de aceasta data fiind insotita si de Enrico David, artist si profesor la Slade School of Fine Arts, Londra. In cadrul neconventional al atelierului Liei si al lui Dan Perjovski, am avut, pentru cateva ore, sentimentul ca inca se mai poate sa auzi si un altfel de discurs decat cel al "realizarilor" contabilizate de romani. Pe de o parte, Claire Bishop si Enrico David - veniti dintr-o tara in care demersul artistic este cu totul diferit, in care atitudinea critica are fundamente in primul rand artistice, si numai apoi economice. Pe de alta parte, Cosmin Costinas, Ciprian Muresan, Adrian Guta, Stefan Tiron, Lia si Dan Perjovski - artisti si curatori dintr-o tara in care demersul artistic este aproape imposibil de realizat in lipsa unor eforturi supraomenesti si in care atitudinea critica are fundamente abia la urma artistice, cele care primeaza fiind de natura materiala, intr-o tara in care lupta cu mentalitatile este asemanatoare celei cu morile de vant. Pe de o parte, ei, veniti de acolo, unde exista "Tate Modern", pe care isi permit sa o priveasca critic, deoarece au termeni de comparatie coerenti, pe de alta parte noi, cei care nu avem un muzeu de arta contemporana in Capitala. Cat despre deschiderea unui astfel de muzeu in Casa Poporului, Enrico David a declarat ca aceasta nu poate fi decat ideea unei "sick mind" (minti bolnave). Din pacate, noi stim foarte bine ca nici acest "compromis" pe care trebuie sa il accepte arta contemporana nu se materializeaza, cu toate ca promisiunile au ani buni in spate. Spre deosebire de Bucuresti, unde Claire Bishop si Enrico David au descoperit un monument al comunismului, gata sa adaposteasca un muzeu al artei contemporane care se vrea, in primul rand, libera, si mai multe sali de expozitie deloc adaptate prezentarii artei contemporane, cei doi au gasit o mai mare deschidere in cateva orase din tara. De aici a venit si propunerea facuta celor prezenti de a se focaliza asupra oraselor din provincie, unde s-ar putea dezvolta centre puternice de arta contemporana, in care sa fie atras publicul. Ideea nu e de neglijat, insa pentru promovarea acesteia este din nou nevoie de multi bani, pe care nici o institutie de profil nu se va indura sa ii acorde. Cu toate acestea, sambata seara, in atelierul de pe strada General Budisteanu, aflat intr-o cladire la a carei prabusire Uniunea Artistilor Plastici probabil ca va asista fara pic de remuscare, nu au fost doua tabere. Au fost artisti si curatori care, prin dialog, pornind de la realitati cu totul diferite, au incercat conturarea unei solutii. "Am subestimat cat de rea este situatia in Romania", a spus, la un moment dat, Claire Bishop. Intrebati cum au gasit situatia artei contemporane in alte tari foste comuniste, cei doi au subliniat ca aceasta este cu mult mai buna, Polonia fiind una dintre tarile cele mai apreciate. Cat timp in Romania se mai pot organiza intalniri de felul celor de sambata seara nu este totul pierdut. Important este ca rezultatele acestor intalniri sa se materializeze si sa mai apucam si noi acele vremuri in care arta contemporana sa iasa din subterane.