Apus de soare in stil englezesc

Rodica Tapalaga revine pe scena intr-un spectacol care nu o merita

Uneori, cand te intrebi ore in sir, asistand la premiere in teatrele romanesti "de ce au ales acest text?", "ce vor sa spuna cu el?", "la ce bun atatea desfasurari de forte?" si altele asemenea, o replica din Caragiale ar putea sa dea "cheia enigmei" mai bine decat orice altceva: "De ce sa n-avem si noi falitii nostri?". Ei bine, la Bulandra, problema s-a rezolvat: la numai cateva saptamani de la premiera cu Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea de la Teatrul National, pe scena de la sala "Toma Caragiu", cazuta in ultimul timp in adormire, a fost prezentata in premiera o piesa ceva mai noua, dar care seamana leit cu cea mai sus pomenita. Un rege batran (Mircea Albulescu) este atins din senin de o boala necunoscuta, iar in lipsa lui se declanseaza luptele pentru tron, fiul sau, Printul de Wales (Marius Chivu), fiind pe cale sa devina regent. Batranul rege cade in mana doctorilor, care se dueleaza in diagnostice si este despartit de regina sa (Rodica Tapalaga). Pana la urma se gaseste un medic neconventional (Petre Lupu) ce-l trateaza prin conversatie si... teatru, vindecarea venind in urma implicarii regelui intr-o reprezentatie cu Regele Lear. Povestea regelui George al III-lea seamana incredibil cu cea a lui Stefan cel Mare, totul pana la scena de teatru in teatru din care intelegem, in fine, cat de mare e distanta: daca la noi, dupa Stefan, a urmat intunericul, englezii au fost salvati fiindca l-au avut pe...Shakespeare. Alan Bennett, actor englez, cunoscut si ca dramaturg, a scris si jucat piesa Nebunia regelui George in 1991 si a publicat-o in 1992, fara ca acest text sa fie considerat una dintre cele mai reusite dintre creatiile sale. Nu e rea ideea ca un rege care a innebunit, devenind tocmai prin aceasta mai lucid, fiind propriul sau bufon de curte, se poate vindeca prin teatru, insa piesa, asa cum e scrisa, nu reuseste sa convinga pe nimeni ca "miracolul" ar fi posibil, singura caracteristica ce ar putea mentine treaza atentia spectatorilor fiind ironia tandra cu care sunt privite personajele si umorul tipic englezesc, insa ele dispar pur si simplu in pasta moale a spectacolului de la Bulandra, ce pare ca nu se mai termina. Nici decorurile lui Helmut StUrmer (destul de confuze, de altfel, remarcandu-se prin trei cai de acces catre partea de sus a scenei atipice de la sala "Toma Caragiu", dintre care una - o scara imensa, metalica - e deosebit de urata), nici luminile spectaculoase gandite de Alexandru Darie in persoana, nici interventiile unor mari actori, dintre care doi, Rodica Tapalaga si Mircea Albulescu, ce revin cu aceasta ocazie dupa multi ani pe scena de la Bulandra, nu reusesc sa inchege un spectacol compromis din start de lipsa de sens a propunerii, in care nimeni, nici macar regizorul Petre Bokor (care a facut efortul de a traduce si adapta piesa), nu pare sa fi crezut suficient. Cel mai trist este ca o actrita atat de speciala cum e Rodica Tapalaga a avut ghinionul de a reveni pe scena, dupa ani de absenta, intr-o productie ca aceasta. Sa o revezi sau, pentru unii dintre noi, sa o vezi pentru prima data cu ochii tai pe scena, sa admiri felul in care intrupeaza mandria unei regine ce respira demnitate si in momentele caderii poate fi un motiv de a asista la acest spectacol, dar sursele de plictis sunt mult mai multe. Momente din istoria Angliei, luptele pentru putere (cu lesinate aluzii la politica autohtona), amanunte despre ciudata boala a regelui, identificata cu aceasta ocazie de specialisti si numita "porfiria", crizele batranului rege, a carui replica preferata este "ma pis, ma pis", baletul servitorilor care ii studiaza, impreuna cu doctorii, urina - oare ce anume din toate acestea ar fi de natura sa trezeasca interesul spectatorului roman al anului 2004? Iata o intrebare pe care e limpede ca realizatorii acestui spectacol, altminteri cu imagini frumoase in sine (cu sprijinul neprecupetit al masinii de fum si al talentului cu care au fost asezate "shakespearian" luminile), nu si-au pus-o. Desi asta ar fi fost prima lor treaba.