Anticariate mari din Bucuresti, spatii ale evenimentelor culturale

Exista in Bucuresti o lume cu un alt chip, un alt puls interior, cu totul diferita de cea care s-ar putea descrie prin mirosuri pestilentiale si certuri stupide prin tramvaie. Exista spatiul

Exista in Bucuresti o lume cu un alt chip, un alt puls interior, cu totul diferita de cea care s-ar putea descrie prin mirosuri pestilentiale si certuri stupide prin tramvaie. Exista spatiul frumosului imbinat cu un tip de comert discret si elegant. De exemplu, pe Calea Victoriei se afla un anticariat care functioneaza acolo din anii `90 (Anticariat nr. 9), bine ,chivernisit" de Mircea Stupar. Este unul dintre acele locuri care adapostesc carte rara, editii princeps, dar si tablouri valoroase semnate de pictori romani cunoscuti: aici au loc expozitii, de regula personale, lunar, in general de arta contemporana, organizate de pictorul Paul Gherasim. In acest anticariat, cartea este fundamentala - beletristica (si nu numai), romana si straina veche, publicata pana in anii `40-`45, editii bibliofile, rare, editii cu autograf, cele in care apar desene ale unor mari ilustratori. O achizitie recenta facuta de anticarul Mircea Stupar este prima editie a celui dintai volum, ,Du cote de chez Swann", al romanului ,A la recherche du temps perdu" de Marcel Proust, aparuta la editura Bernard Grasset in 1914, respinsa de Andre Gide, abia apoi editata la prestigioasa editura Gallimard. Asa cum se intampla in cazul oricarei galerii sau oricarui anticariat care comercializeaza obiecte valoroase, unicate, raritati, sunt cumparate carti doar de la cunoscuti, fiecare anticar creandu-si o filiera proprie. La fel si Marius Nicolescu, ,creierul" galeriei-anticariat Curtea Veche, un spatiu luminos, placut, aflat langa Muzeul Palatul Voievodal ,Curtea Veche", in care accentul este pus, de data aceasta, pe arta plastica: ,Acum 25 de ani, cand am venit in acest anticariat, era intesat de carti, multe de mana a doua, existand doar un mic sector de bibliofilie. Dupa `90, conditiile au permis sa ne ocupam si de pictura. Asa ca am facut un melange de carte rara si tablouri". O asemenea piata, asemenea spatii de comercializare a unor obiecte de arta isi selecteaza implicit clientii: ,Nu te adresezi oricui cu ceea ce vrei sa faci aici, cercul este foarte limitat". In cautarea satisfacerii solicitarilor venite din partea acestora, se fac vizite in atelierele pictorilor, exista contracte cu biblioteci importante, muzee. Expozitiile de pictura care au loc aici sunt ,umanizate" prin documentele pe care anticarul Marius Nicolescu le aduce; sunt asezate in vitrine fotografii ale artistilor care expun, scrisori, lucrari pe care si le-au daruit in timp unul altuia: ,Dupa mine, galeriile de pictura ar trebui sa tinda catre o nota de personalizare a fiecareia: in strainatate, galeriile au niste portofolii, contracte cu artistii pe care-i expune, si numai cu aceia lucreaza".