Alexandru Tocilescu se temea să nu i se termine talentul

Unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru din România, Alexandru Tocilescu, care s-a stins din viaţă aseară, la vârsta de 65 de ani, a marcat şi a revoluţionat teatrul românesc de-a lungul celor mai mult de patru decenii de creaţie artistică.

Un traseu care a început la în 1971 cu un frumos spectacol „Sânziana şi Pepelea" montat la Studioul Casandra al Facultăţii de Teatru şi a continuat pe toate marile scene ale lumii.

În 1976, la Teatrul „Alexandru Davila", Tocilescu a montat primul spectacol pe un text japonez, pus în scenă în România, „Amurgul unui cocor" de Junji Kinos Kinoshita, care a însemnat începutul unei iubiri de-o viaţă pentru cultura japoneză. În prezent, regizorul repeta la Teatrul Bulandra tot o piesă japoneză, „Prietenii", de Kobo Abe, care ar fi trebuit să aibă premieră în această toamnă.

Citeşte şi:
A murit Alexandru Tocilescu

Ultimul interviu acordat „Adevărul" de regizorul Alexandru Tocilescu: „Mi-a plăcut să mă joc în toate direcţiile"

Alexandru Tocilescu a murit de la o supradoză de medicamente

A urmat un alt spectacol care n-a apucat să facă istorie, la acel moment, şi pe care Alexandru Tocilescu l-a reluat de curând la Teatrul Metropolis, un musical cu muzica lui Nicu Alifantis, după „Nevestele vesele din Windsor", de altfel singurul spectacol pe care regizorul l-a reluat.

Creator al unui „Hamlet" cu Ion Caramitru în rolul titular, care a cucerit lumea întreagă, Tocilescu a realizat, de asemenea, pentru prima dată în teatrul românesc, un celebru diptic teatral, „Tartuffe" şi „Cabala bigoţilor", în 1982.

În 1999, a realizat o celebră „Scrisoare pierdută", pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu Ştefan Iordache în rolul lui Caţavencu, pentru care a primit premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru Cel mai bun spectacol. Îndelung disputată şi dicutată, montarea a fost scoasă după puţină vreme din repertoriul teatrului, iar Tocilescu spunea despre asta cu tristeţe, în urmă cu o lună, în ultimul lui interviu, acordat revistei Yorick.ro: „Parcă acum n-ar fi cenzură... eu cred că e suficient că mi-a fost scoasă «Scrisoarea pierdută» de pe scenă, pentru că a deranjat atâta lume. Pe vremea comuniştilor nu mi s-a interzis niciun spectacol. Numai Săraru, care era tot unul de pe vremea comuniştilor, a crezut că interzicerea unui spectacol îl face să dispară. Deranja că acolo era şi Iliescu, era şi Vadim, şi Roman, era toată lumea sub o formă sau alta. Toată ironia cu Uniunea Europeană era foarte greu de tolerat."

În 2002 regizorul a primit din partea UNITER premiul pentru întreaga activitate. În ultimii ani a creat spectacole de mare succes, care s-au jucat şi se joacă pe scena tuturor marilor teatre din Bucureşti. La Bulandra, se joacă din 2003 „Oblomov", „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", la Teatrul Mic, „Elizaveta Bam", la Teatrul Bulandra, „Faust" la Opera Naţională, „Casa Zoikăi" la Teatrul de Comedie, o extraordinară montare cu „Sfârşit de partidă" al lui Samuel Beckett, la Teatrul Metropolis, care a fost de curând mutat la Teatrul Bulandra, „Nevestele vesele din Windsor", tot la Teatrul Metropolis.

În film, Tocilescu este creator al unei celebre producţii, „Ultima haltă în paradis", după piesa lui Valentin Nicolau, cu Florin Piersic în rolul principal.

Pentru anul Caragiale, Alexandru Tocilescu pregătea „D'ale carnavalului", pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

În ultima vreme cea mai mare spaimă a lui, era, aşa cum mărturisea în ultimul interviu din revista Yorick.ro, că-şi va pierde talentul: „Uite, citeam pe Internet din panseurile lui Johnny Răducanu. Şi el spunea că inspiraţia vine într-un suflet curat şi este ca atunci când Dumnezeu, într-un lan de grâu, aruncă vreo câţiva maci. Mi s-a părut extraordinar. E o chestie care vine şi într-o zi nu mai vine... Mi-e teamă că mi se termină benzina. Şi se poate, crede-mă. Trăiesc cu spaima că fiecare spectacol pe care-l fac va fi primul în care mi s-a terminat şi că n-o să-mi dau seama din timp. Iar dacă nu-ţi dai seama din timp eşti pierdut."