Alexandru Paleologu ne-a parasit cu gandul la un Dumnezeu bine dispus

Alexandru Paleologu a incetat din viata la varsta de 86 de ani, dupa o viata in care s-a remarcat ca scriitor, om politic liberal, diplomat si un reprezentant de marca al elitelor intelectualitatii

Alexandru Paleologu a incetat din viata la varsta de 86 de ani, dupa o viata in care s-a remarcat ca scriitor, om politic liberal, diplomat si un reprezentant de marca al elitelor intelectualitatii romanesti. Alexandru Paleologu s-a nascut la 14 martie 1919 in Bucuresti. Tatal lui a fost avocat, deputat PNL si secretar general in ministerele Justitiei si Finantelor. Alexandru Paleologu a invatat la Liceul "Spiru Haret" din Bucuresti. A fost licentiat al Facultatii de Drept, Bucuresti (1943). A urmat trei ani la Facultatea de Teatru, sectia Regie si Teatrologie (1948-1950). A fost referent in Comisia romana pentru aplicarea armistitiului (1944-1945), atasat de legatie in Ministerul Afacerilor Straine (1946-1948), cercetator stiintific la Institutul de Istorie a Artei, sectia de Arta medievala (1956-1959), iar apoi la sectia de Istorie a teatrului (1964-1967), secretar literar al Teatrului "Nottara" din Bucuresti (1967-1970), redactor la Editura "Cartea Romaneasca" (1970-1976). In 1990 a fost numit ambasador in Franta. A avut si o bogata activitate de eseist si publicist. Este autorul cartilor "Spiritul si litere", "Bunul simt ca paradox", "Simtul practic", "Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu, "Ipoteze de lucru", "Alchimia existentei", "Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor". A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. In 1997 a scris "Despre lucrurile cu adevarat importante", in 1998 a publicat "Interlocutiuni", iar in 2000 "Politetea ca arma". In 1967 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor, iar din 1992 era membru al Asociatiei Ziaristilor Romani (din 1992). A fost presedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului si presedinte de onoare al Asociatiei Ziaristilor Romani din Occident (Paris), din 1991. In 2000 a primit un premiu pentru Excelenta in cultura romaneasca. In ceea ce priveste activitatea politica, Paleologu s-a remarcat ca un liberal convins, care si-a spus intotdeauna transant opiniile. In perioada 1950-1956 a fost urmarit de Securitate si a trait o perioada in clandestinitate, cu nume fals. In 1959 este arestat si condamnat la 14 ani munca silnica. A fost eliberat in 1964, prin decret de gratiere. In perioadele 1996-2000 si 2000-2004 a fost senator PNL.
A plecat dintre noi ultimul boier al culturii romane. Eleganta si generozitatea cu care a strabatut veacul din urma nu au fost egalate decat de simtul bucuriei cu care a stiut sa ne insoteasca in secolul XXI, el, un reprezentant stingher al unei frumoase lumi de mult apuse. La implinirea a 80 de ani, Domnul Alexandru Paleologu ne-a primit pentru a purta un dialog, care a ramas pana acum nepublicat. Redam mai jos cateva fragmente, cu precizarea ca textul integral se va regasi in "Adevarul literar si artistic" care va aparea impreuna cu ziarul "Adevarul" sambata, 10 septembrie.
- Domnule Paleologu, credeti ca aceasta zona est-europeana, nu neaparat Romania (dar implicit Romania), are totusi puterea sa fie un fel de punte intre Orient si Occident - asa cum preconiza Eliade?
- Aceasta idee a lui Eliade nici n-o inteleg si daca as intelege-o, n-as aproba-o. Ce-i aia punte intre Orient si Occident?! Orice cultura este o punte. Este o intermediere. Un anumit fenomen non-imediat. Fenomen desfasurat. Dar intre Orient si Occident nu este Romania! Orientul e mult mai departe decat granitele noastre. Pentru ca Balcanii nu sunt Orient, Balcanii sunt mai cu seama matca nasterii spiritului european. De acolo a aparut filosofia greceasca, geometria si arhitectura greaca si tragedia... Sa le intre-n cap oamenilor care se gargarisesc cu Europa Centrala. E buna domnule, Europa Centrala, dar mai formidabili sunt Balcanii! Si sarea, si piperul Balcanilor sunt de invidiat, dar nici nu stiu ei cat au de invidiat la noi! insa - asta e o alta poveste - ca Rusia n-ar fi europeana... Alta monstruozitate, alta dobitocie absoluta! Cum se poate concepe Europa fara Tolstoi, fara Rubliov, fara Gogol, fara Dostoievski, fara Soljenitin? Aia mai e Europa? Fara Tolstoi, care este cel mai formidabil european!
- Ati spus candva ca ati plans cand l-ati citit pe Tolstoi... Credeti ca ar mai putea un tanar din ziua de azi sa planga citindu-l pe Tolstoi?
- Daca nu e tampit, da. Unii spun despre tinerii din ziua de azi ca toti sunt cam tampiti! Nu-i adevarat! Nu-i adevarat, am vazut multi tineri, tineri chiar sub 30 de ani acum, colegi si prieteni ai fiului meu. Romani. Sunt absolut remarcabili. Si nu putini! Asa ca la noi poate ca este totusi o perioada, generatie distrusa. Cea intermediara. Cea care acum se apropie de 60 de ani. aia care au acceptat toate - nu compromisurile. Esti idiot daca nu faci nici un compromis. Oportunitatea este necesara. Nu poti sa fii inoportun. Trebuie sa ai simtul oportunitatii. Dar tineretul, actualul tineret pana-n 30 de ani este speranta mea.
- Domnule Paleologu, va propun sa ne asezam la inceputul Universului! Este o legenda care spune ca Dumnezeu a facut lumea in sapte hohote de ras...
- Dumnezeu nu putea sa nu aiba umor... Nu se putea, fiindca umorul si rasul sunt o forta cosmica absoluta si perpetuu creatoare, perpetuu regeneratoare. Este de la Dumnezeu. Desi Neagoe Basarab, in sfaturile catre fiul sau Teodosie, carte superba de altfel, spune "rasul face despartire de Dumnezeu", preluase un cliseu care s-a transmis de puritanii dintotdeauna - ca puritani se gasesc in toate partidele, in toate confesiunile, in toate partile... Puritani, adica, ceea ce se numeste fundamentalisti, in termen mai propriu aplicat azi islamului. Exista oameni posaci, care detesta viata, rasul si bucuria si care cred ca asta-i place lui Dumnezeu.
Asa ca, dupa parerea mea, aceasta ipoteza cosmogonica este valabila: cu un Dumnezeu si un om bine dispusi.
(vineri 19 martie 1999)