"Alcatuiesc o expozitie personala o data la 10-15 ani"

Mai multe sali ale Muzeului National de Arta gazduiesc, pana la sfarsitul lunii ianuarie, peste o suta de lucrari ale pictorului Viorel Marginean. Cum ultima expozitie a artistului a fost deschisa in

Mai multe sali ale Muzeului National de Arta gazduiesc, pana la sfarsitul lunii ianuarie, peste o suta de lucrari ale pictorului Viorel Marginean. Cum ultima expozitie a artistului a fost deschisa in Bucuresti acum 20 de ani, in 1983, la Sala Dalles, cunoscatorii asteptau atat lucrari mai vechi ale artistului, dar si cele din ultimii ani. Cunoscutele peisaje de iarna, cuiburile, pasarile, zborul, alternantele de nuante, cu efect mai ales in dinamica lucrarii, desenele elaborate, chiar si din timpul studentiei, sunt intregite de lucrari foarte recente, de mari dimensiuni, dar si de obiecte (oua, cuiburi, fluturi). Viorel Marginean, in intregul sau, cel ce pleaca si se intoarce la Cenade, satul natal din inima Transilvaniei, de unde isi trage toate "sevele" artistice, se dezvaluie intr-o expozitie in care nici un detaliu nu e pus la intamplare. Este o mare liniste care se transmite din fiecare lucrare si care nu vine din faptul ca in acestea nu exista zbucium, ci din faptul ca a fost gasita "calea", ca acel gand cu care pictorul s-a asezat in fata panzei albe nu a ajuns sa se materializeze prin lupta infinita si prin chin, ci printr-o mare iubire. In fiecare trasatura se simte firescul, si se mai simte o mare sinceritate a lui Marginean cu el insusi. El este ceea ce picteaza - pasari, raci, flori, ii, sate, orase in trepte, capite de fan, dealuri - si demonstreaza cum toate acestea, nu foarte multe, pot crea o lume, inainte de toate credibila si vie. Pentru a ne intalni cu Viorel Marginean cel din fata sevaletului, nu cel ascuns in lucrari, am ajuns la atelierul sau, unde, printre panze si culori, intr-un loc in care cuvintele sunt de multe ori inutile, am provocat acest dialog. - Este o coincidenta faptul ca acest vernisaj a coincis cu ziua in care ati implinit 70 de ani? - Pregateam de mult o expozitie personala. Fac destul de rar astfel de expozitii, la 10-15 ani, iar problema cu 70 de ani m-a prins din urma. Niciodata n-am legat expozitia de o varsta rotunda, deoarece realizarea unei expozitii nu trebuie pusa in relatie cu implinirea unui numar de ani. Oricum, in expozitia aceasta, care vine dupa o pauza destul de lunga - ultima data cand am expus in Bucuresti a fost in 1983 - am adunat lucrari-reper din creatia mea. Lucrarile pe care nu le-am pus in expozitie si le-am dus inapoi la atelier nu inseamna ca nu sunt lucrari bune, ci inseamna ca nu s-au potrivit pe perete, in asa fel incat sa poata ramane acolo. Poate parea ciudat, dar si panotarea se aseamana cu faza de compunere a unor lucrari mai mari. Trebuie sa ai, si in acest caz, mare grija la repartitia suprafetelor, a vidului si a plinului, a spatiilor vibrante si a celor linistite. - In expozitia de acum aveti si foarte multe obiecte, pe care le expuneti pentru prima data. Cum a fost trecerea de la panza la obiect? - Trecerea a fost fireasca. Sunt obiecte care se regasesc in multe dintre panze, iar relatia cu ele este atat de directa, incat pe doua dintre ele le-am pictat chiar in expozitie, cand o pregateam. In ultimii trei ani, am lucrat si in alte spatii inchiriate, deoarece spatiul oferit de atelierul din Pangratti devenise prea mic pentru obiecte. Astfel am putut pastra si secretul, obiectele fiind o noutate absoluta a expozitiei. - De unde dragostea pentru padure, pasari, case, dealuri? - M-am nascut si am copilarit la padure, in satul Cenade. Unul dintre bunicii mei a fost padurar, iar eu am trait intre mai multe generatii de iubitori de padure. Casa noastra era asezata intre doi versanti cu pasuni si padure. E un lucru interesant sa fii departe de calea ferata, de drumuri; traiesti intr-o alta lume. Calea ferata care trecea spre Blaj era un divertisment pentru mine - ma urcam pe deal si eram fascinat de trecerea trenurilor, iar in padurea de acolo am descoperit toate elementele pe care le redau in lucrarile mele. - Multe dintre lucrarile care sunt acum in expozitie se vor intoarce in colectiile particulare carora le apartin, altele probabil vor pleca spre alte colectii, iar altele se vor intoarce in atelier. Spuneati ca pentru a realiza obiectele si panzele de mari dimensiuni a fost nevoie sa inchiriati alte spatii. V-ati dori un alt atelier? - Daca as avea bani, mi-as face un atelier. Atelierul meu s-ar compune din trei incaperi. Intr-una as picta, pe alta as folosi-o ca sala de expunere, pentru ca aceia care ma viziteaza sa imi poata vedea lucrarile, iar in a treia mi-as pregati panzele. In prima incapere, cea in care as picta, ar intra foarte putine persoane, deoarece nu e bine sa arati lucrarile care sunt in lucru. Cei ce au acest privilegiu sunt foarte putini, deoarece acestea sunt persoane alese si care au puterea de a intui in schite si in etape ceea ce urmeaza sa fie definitivat pe panza.