"Agresivitatea, violenta, agramatismele de tot felul fac mai mult rau decat ne putem imagina"

Dupa 15 ani de libertate creatoare, ce inseamna pentru actorul roman integrarea europeana? - Inainte, noi am fost crescuti de marii actori. De la cei mai multi am invatat sa fim cat de cat

Dupa 15 ani de libertate creatoare, ce inseamna pentru actorul roman integrarea europeana?
- Inainte, noi am fost crescuti de marii actori. De la cei mai multi am invatat sa fim cat de cat camarazi, daca chiar nu se poate lega intotdeauna o prietenie. Actorii mai in varsta se cuvine sa puna umarul la formarea generatiilor ce vin din urma, si nu sa priveasca cu suspiciune sau, stiu eu, cu invidie la cei mici. Asa, cu siguranta, vom fi mereu mai multi pe baricada impotriva kitschului si subculturii.
- Astazi, absolventii de la Teatru se vad realizati numai daca "prind" un rol in Capitala. Fie si o aparitie de cinci minute, neaparat intr-un teatru bucurestean: "conteaza in CV".
- Noi am inceput sa ne facem meseria in provincie. Personal, ma intorc intotdeauna cu placere in oricare oras din tara, ceea ce ar trebui sa-i convingem si pe actorii tineri. Ei sa-si inceapa, totusi, o cariera teatrala in provincie, cu roluri cat mai multe si, de ce nu, cu experienta pe care le-o ofera, din plin, provincia. Jucand ei astfel cat mai mult. Daca mi-aduc eu bine aminte, aveam cinci premiere pe stagiune, cand jucam in provincie, si nu una singura, in Capitala, eventual in colaborare cu alt teatru bucurestean.
- V-a adus, in plus, Magicianul mai multa recunoastere decat teatrul?
- Am facut si eu emisiuni tv. Un actor este obligat, prin chiar natura meseriei lui, sa abordeze tot ce tine de aceasta profesiune. Fara sa insemne prin asta ca renunta la teatru. In fond, si ceea ce facem in emisiunile televizate, pe sticla, este o prelungire a unui act teatral.
- Dar, fara doar si poate, inseamna (si) mai multi bani in buzunar?!
- Ceea ce am castigat eu realizand cu cei mici emisiuni tv nu tine de cei cativa bani in plus. In nici un caz. Neprihanirea, sinceritatea, felul lor de a fi, aducandu-le pe scena, ne "recicleaza" cumva propria noastra copilarie. Nimic nu poate compensa, ca emotie si satisfactie, aceasta bucurie: sa vezi inflorind, sub mana ta, atata talent in stare pura.
- Daca filmul si televiziunea ar fi trambulinele sigure si rapide spre succesul imediat si de durata, cum ramane cu teatrul-teatru?
- Eu, unul, nu cred ca as putea sa fac altceva in afara de teatru. Sau, in sfarsit, sa nu ma intorc la teatru dupa un rol intr-un film sau o emisiune tv. Teatrul este viata. Ca sa nu mai spun ca actorul trebuie sa faca tot ce i se cere. Lumea a uitat sau poate nu stie ca noi avem o diploma pe care scrie "actor de teatru, film si tv". Iar ceea ce am realizat eu, lucrand cu cei mici, a fost un fel de educatie. Un fel de a-mi reincarca bateriile.
- Va place divertismentul tip "Vacanta Mare"?
- Ce as putea sa reprosez eu divertismentului tv, tip Garcea?! Cred ca, atunci cand a aparut acest gen de divertisment tv, era asteptat, chiar dorit de public. Asta ii si explica probabil longevitatea, la ore de maxima audienta. A intrat in forta, de la inceput, pe piata. Trebuie sa ne aducem aminte ca acest gen de divertisment, gustat de unii, contestat de altii, noi toti l-am pregatit, in brigazile artistice, de dinainte de 1990. Astfel ca ei, de fapt, sunt chiar cei pregatiti de noi. Acum, sigur, si-au mai perfectionat stilul, considerandu-se, din punctul lor de vedere, impecabili. Noi n-am putea face mai bine ca ei asa ceva. Asta a vrut - si vrea - publicul, asta se produce. Ei n-au aparut decat la niste posturi tv private, unde ceea ce conteaza este banul. Profitul si audienta.
- Divertismentul tv nu face oare mai mult rau, pe termen lung? Nu deruteaza un spectator oricum buimacit de schimbarile rapide carora trebuie sa le faca, zilnic, fata?
- Nu cred ca este obligatoriu sa vina cineva la noi, si nu la ei. Nu as vrea sa fac din spectacolele "noastre" teatrale o zona elitista. Fireste, televiziunea influenteaza cel mai tare gustul public. Dar exista o varsta la cale chiar si vulgaritatea va disparea. Poate si noi am fost la fel de vulgari sau de setosi de aceasta vulgaritate, pe care acum nu mai putem s-o suportam. Sau o auzeam intr-un anume fel, ori ne era livrata in alte ambalaje, mai putin colorate, dar nu mai putin periculoase. Si, in fond, problema poate ca nici nu este vulgaritatea. Mai degraba, cred eu, agresivitatea, violenta, agramatismele de tot felul fac adevaratul rau. Cei care citesc mai putin cred ca au dreptul sa fie agresivi. Si in discurs, si in prezenta. Vedeti, aici este marea, adevarata problema. Aici ar trebui sa intervenim cumva, undeva. Incepand chiar cu "va rugam frumos, inchideti telefoanele mobile in timpul spectacolului!"