ARTA PE CONT PROPRIU

Mihaela Sarbu: "Fenomenul teatrului independent nu mai poate fi negat" Cand am cunoscut-o, repeta impreuna cu colegii ei in propria sufragerie. Desi a fost angajata intr-un teatru de stat, acum

Mihaela Sarbu:
"Fenomenul teatrului independent nu mai poate fi negat"
Cand am cunoscut-o, repeta impreuna cu colegii ei in propria sufragerie. Desi a fost angajata intr-un teatru de stat, acum prefera sa produca singura spectacolele la care viseaza. A infiintat Fundatia Teatru fara frontiere, care a adus pentru prima data pe o scena din Romania textele cunoscutului dramaturg, scenarist si regizor american Neil LaBute. Acelasi producator prezinta acum la Teatrul Act premiera La Tara de Martin Crimp. Am stat de vorba cu actrita Mihaela Sarbu, care, mai nou, preda si la Universitatea de Teatru si Film, despre greutatile si satisfactiile pe care ti le poate aduce decizia de a face teatru pe cont propriu.
- Ai antecedente in aceasta abordare a teatrului pe cont propriu, se poate spune ca esti unul dintre eroii acestei generatii care a inceput de ani buni un fel de lupta cu sistemul. Cum rezisti? E o chestiune de uzura, pana la urma.
- Da, este. Mai ales ca se fac aproape zece ani de cand am inceput si chiar daca nu sunt multe spectacole - cred ca tot 10 - multe din ele s-au nascut foarte greu. Am zis de cateva ori, "hai sa o luam de la inceput". Cea mai mare dificultate este aceea ca nu exista fonduri special dedicate proiectelor independente. Teatrul independent este un fenomen care nu mai poate fi negat, sunt din ce in ce mai multi absolventi care nu au unde sa se duca si ajung in aceasta zona. Avem doar sase teatre in Bucuresti, asta inseamna mai nimic fata de alte capitale ale lumii. Deocamdata exista niste fonduri de acest gen la Primaria Capitalei, se pare ca anul acesta Fundatia "Teatrul fara frontiere" va beneficia pentru prima data de aceste fonduri. Ceea ce te uzeaza este alergatura permanenta pe la sponsori - in conditiile in care nu exista o traditie a sponsorizarii culturii si nici un interes special pentru teatru, care are un public foarte mic, mai ales in spatiile in care jucam noi - si toate nimicurile pe care le ai de rezolvat.
- Si totusi, ce te mentine pe tine in aceasta cursa, date fiind greutatile de care ai vorbit?
- Ca sa fiu foarte sincera, la inceput a fost faptul ca practic nu prea aveam alte sanse daca vroiam cu adevarat sa joc. N-am nimic impotriva auditiilor, dar am avut cateva experiente neplacute si nu prea ma impac cu ele, cred ca depinde foarte mult de constructia fiecaruia. Iar acum, cand as avea mai multe sanse, a inceput sa-mi placa foarte mult sa aleg eu textele, sa lucrez cu cine vreau - ma refer la regizor, fiindca eu, in calitate de mini-producator, nu influentez deciziile lui - sa caut texte. Am chiar o mica ambitie de a propune mereu lucruri noi, de a descopei zone neexplorate.
- Teatrul fara frontiere a adus in Romania primele texte ale lui Neil LaBute - Bash. O trilogie contemporana si Forma lucrurilor, care se joaca simultan la Act si in alte capitale ale lumii, cu un succes incontestabil.
- Publicul e incantat, spectacolele se vand foarte bine, jucam cu casa inchisa, un lucru care nu prea s-a intamplat pana acum in teatrul independent (cu exceptia unui spectacol precum Creatorul de teatru, care il avea in prim-plan pe Marcel Iures). Se poate spune ca am descoperit o "smecherie" cu teatrul contemporan. Eu n-am inceput asa, ci cu texte clasice - am produs Visul unei nopti de vara, Anne Frank, Tanta si Costel. Pe urma am scris un text impreuna cu o scenarista si am conceput un spectacol plecand de la text, impreuna cu coregrafa Vava Stefanescu si scenograful Andu Dumitrescu. Dar lucrurile nu mergeau atat de bine cum merg acum, cu textele contemporane.
- In ce sens ai descoperit o "smecherie"? Ai testat piata si ai luat decizii in functie de asta?
- Aceste texte iti ofera un suport foarte bun pentru constructia de spectacole valabile. Am descoperit ca publicul le asteapta, vrea sa se recunoasca in ele. Pe urma, e o incercare si pentru mine, ca actor, e extraordinar sa ai de infruntat un text nou bun. Uneori poate fi mai greu decat cu un text clasic. In rest, e o chestiune de gust si de informare.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)