APARITII EDITORIALE

Didactica Nimic nu poate substitui sau compensa, in campul literar-educational, contactul direct, nemijlocit cu textul unui autor. Acesta ar trebui sa reprezinte, de fiecare data, baza analizei si

Didactica
Nimic nu poate substitui sau compensa, in campul literar-educational, contactul direct, nemijlocit cu textul unui autor. Acesta ar trebui sa reprezinte, de fiecare data, baza analizei si evaluarii, a celui mai doct si mai fastidios comentariu critic. Fara apelul la litera textului original, vom ajunge la "interpretari" involuntar comice, din speta acelei betii de cuvinte despre care vorbea Maiorescu. Asisti cu oarecare uimire la efortul depus de un elev, un student la Litere ori un absolvent cu pretentii de recenzent literar ca sa-si ascunda carenta pe cat de simpla, pe atat de grava a ne-lecturii. in loc s-o recunoasca, deschis, ei vorbesc cu aplomb despre carti pe care nu le-au citit, inaltandu-se la un nivel de comoda generalitate si folosind expresii acoperitoare. Aproape ca te-ar convinge, cu retorica lor uleioasa, daca nu i-ai aduce putin, cat de putin, pe terenul faptului literar, cerandu-le sa-si probeze cu textul respectiv afirmatiile si negatiile. Aici survin, cu regularitate, o privire brusc incetosata si un glas ezitant: "Pai, cum sa spunem mai bine... Ma gandeam ca... Ar fi oare exclus sa...?" Din pacate pentru ei, da, este exclus sa poti da verdicte asupra unei opere pe care nu ai citit-o. Primul lucru pe care esti dator, moral si profesional, sa-l faci este sa parcurgi textul in integralitatea lui. Dupa aceea, putem sta de vorba: oricat, oricand... Asa numitele instrumente de lucru intelectual (de la dictionare la monografii si de la sinteze critice la modele de analiza pe text) reprezinta nu un scop in sine, ci un mijloc de a intelege mai bine opera unui scriitor. Ele pornesc si nu se abat de la ea, ii dau roata si arunca sonde fine inauntru pentru a contura un profil cat mai exact al autorului, prin identificarea structurii de adancime a cartilor sale. Un asemenea instrument, excelent, este si volumul explicit didactic al lui Iulian Boldea, Poezia clasica si romantica (Ed. Aula, Brasov, 2002). Avem aici trei capitole dense de poezie romaneasca, de la inceputurile preponderent culturale marcate de catre Psaltirea lui Dosoftei si tiganiada lui Ion Budai-Deleanu, si pana la borna mesianic-nationala a liricii lui Octavian Goga. Parcurgem volumul, fireste, cu sensibilitatea cititorului de azi, interesat insa de traditia noastra constitutiva, de succesiunea unor curente, scoli de gandire critica si expresie fictionala fara de care actualul sistem literar ar face implozie. La fiecare capitol si tema de cercetare, autorul realizeaza o introducere sintetica, astfel incat opera respectiva sa fie incadrata in contextul sau cultural si istoric; dupa care trece la o analiza en detail a textelor, facuta intr-un limbaj sobru si accesibil. Un capitol de receptare critica (fragmente consistente si expresive apartinand unor reputati istorici literari) si o scurta bibliografie, pe care cititorii interesati ar putea-o aprofunda, completeaza aceasta schema de abordare si tratare a unui subiect. Un volum foarte util pentru toti aceia care, cu lecturile gata facute, vor sa invete mai multa carte. Merita felicitati inca de pe acum pentru optiunea facuta.