APARITII EDITORIALE

Criticul carcotas inaintea Cronicii carcotasilor (una dintre putinele emisiuni TV in care divertismentul interfereaza cu inteligenta), avem un cronicar literar perpetuu carcotas, malitios, rau cu

Criticul carcotas
inaintea Cronicii carcotasilor (una dintre putinele emisiuni TV in care divertismentul interfereaza cu inteligenta), avem un cronicar literar perpetuu carcotas, malitios, rau cu majoritatea textelor si a autorilor de literatura romana contemporana. E vorba despre Cornel Regman, component al Cercului Literar de la Sibiu, spirit pozitivist si aplicat, complet diferit de estetul si imaginativul I. Negoitescu, celalalt critic important al gruparii. Autorul volumului Cica niste cronicari... a lasat in urma imaginea unui comentator inflexibil deopotriva cu scriitorii si cu confratii sai, criticii, pe care i-a impuns consecvent, fara nici o gresit inteleasa solidaritate de breasla. Rolul sau in canonul postbelic a fost mai degraba acela de a de-canoniza unele figuri clasicizate inca din timpul vietii; iar scena noastra literara l-a integrat ca atare, verificandu-si astfel propria soliditate. Caci valorile artistice respira si isi dovedesc vitalitatea inclusiv prin corectiile critice pe care le suporta: dintr-o analiza exigenta si onesta profesional, opera majora iese intarita in articulatiile si semnificatiile ei. Profilul criticii lui Cornel Regman reiese si din al doilea sau volum postum, Patru decenii de proza literara romaneasca (ingrijit de Stefanita Regman; Editura Institutului Cultural Roman, 2004). Cum o indica si titlul, sunt reunite aici cronici si comentarii la autori din generatii diferite, dar la carti intr-un singur gen: acela epic. De la Marin Preda la Razvan Petrescu si de la Geo Bogza la Alexandru Ecovoiu, se intind fire critice care nu sunt desfasurate generationist, ci ambitioneaza - procedeaza bine ingrijitorul editiei - sa compartimenteze domeniul investigat. Daca Marin Preda constituie un capitol de sine statator, cele ce urmeaza grupeaza structuri literare similare sau macar congruente: nuvela si povestirea cu savoare lexicala (Fanus Neagu, Nicolae Velea, Eugen Barbu) ori romanul grav, problematizant (Al. Ivasiuc, Augustin Buzura). Mai riscanta este apropierea, in secventa Nevoia de geometrii, a unor prozatori atat de diferiti ca Stefan Banulescu si Ion D. Sirbu (al doilea, cu nenumarate ironii la adresa literaturii primului), sau Constantin toiu (realist in toata puterea cuvantului) si M.H. Simionescu (autor ludic, postmodern, aratandu-ne, pe dosul fiecarei pagini, urzeala literaturii). Densitatea cartii vine insa si din aceasta varietate de formule asumate si ilustrate prin creatii veritabile. Criticul le priveste, asa-zicand, suspicios, abordandu-le fara menajamente, cautand punctele slabe si infigandu-si cu satisfactie bisturiul in ele. Meticulos, el inainteaza in opera analizata ca intr-un teren advers, identificand erori de constructie si deficiente de realizare, gafe lexico-semantice si hilare "vantoase" (termenul ii apartine) ale criticilor mai entuziasti dinaintea lui. Cornel Regman e un excelent tehnician al criticii, un analist care desface cartile ca pe niste mecanisme, aratandu-ne apoi rotitele defecte. Prinde insa mai rar inefabilul unei carti, particularitatile fluide care o fac vie si neperisabila. inchidem, asadar, volumul de fata cu o mai buna intelegere a diverselor texte prozastice, dar cu sentimentul ca acestui critic caustic i-a scapat, in mai multe randuri, majuscula Operei.