APARITII EDITORIALE - Profil de carturar

"Gem cimitirele de oameni de neinlocuit", suna o butada, in acea linie de umor britanic pe cat de sec, pe atat de cinic. intr-adevar, privind retrospectiv lucrurile, zbaterile unor insi de a-si pastra

"Gem cimitirele de oameni de neinlocuit", suna o butada, in acea linie de umor britanic pe cat de sec, pe atat de cinic. intr-adevar, privind retrospectiv lucrurile, zbaterile unor insi de a-si pastra cu orice pret moral functia, locul, pozitia aducatoare de avantaje sociale ne apar ca zadarnice. Speta figurilor politice iesite din neant la castigarea unor alegeri, si dizolvate a doua zi dupa pierderea lor, este si ea prea bine ilustrata pe scena romaneasca. Exista totusi oameni de neinlocuit, si printre ei se numara - in primele randuri - regretatul Zigu Ornea. Disparitia carturarului, in noiembrie 2001, a indoliat lumea noastra literara, lipsita, deodata, de unul dintre marii ei constructori in sfera culturala, un pilon in sfera valorilor si o instanta de mare autoritate pe terenul mereu accidentat al editiilor critice. Nu functiile detinute i-au adus prestigiu istoricului literar, ci activitatea sa atat de laborioasa, munca tenace la mai multe razboaie editoriale si publicistice (dupa Revolutie, a tinut cronica editiilor la "Romania literara", scriind saptamanal si pentru "Dilema"). Au ramas astfel de pe urma lui Zigu Ornea cateva rafturi de carti proprii, o biblioteca intreaga de volume editate si un santier de manuscrise care n-au mai apucat sa fie stranse intre doua coperti. O buna parte din acestea sunt reunite acum intr-un tom impozant, Medalioane de istorie literara (Editura Hasefer, 2004), ingrijit cu acribie si solidaritate de breasla de catre un alt eminent editor, Tiberiu Avramescu. Medalioanele istoricului literar, 133 la numar, acopera intervalul 1999-2001, aparitia lor in revista depasind, uimitor, pragul vietii autorului. Dat fiind ca Zigu Ornea isi preda in avans textele la "Romania literara", el a tinut, asa-zicand, cronica si dupa moarte. Un exemplu de probitate si daruire profesionala. Volumul de fata (in care Tiberiu Avramescu asigura, prin colationari cu manuscrisele, acuratetea textelor tiparite in revista, cu erorile inerente) ofera publicului mai putin avizat o foarte buna cale de acces catre consistenta bibliografie a lui Zigu Ornea. Structura cronicilor sale urmeaza arabescul eruditului, deschiderile lui catre filozofie, istoria ideilor si istoriografia propriu-zisa, dar respecta totodata un pact nescris cu cititorul. Spre deosebire de paginile altor istorici literari, inecati in factologie, captivi parca intr-o expresie arida, scrisul lui Zigu Ornea are, cum se zice, sare si piper. Carturarul stie cum sa transmita o informatie atat de vasta, selectand si focalizand elementele de potential interes, instruind agreabil, cu aerul ca nu o face. Aproape fiecare cronica devine, astfel, o incursiune palpitanta in lumea literelor si a figurilor istorice, a conceptelor filozofice si a discursurilor politice, trecutul fiind adus sub spotul de lumina si raportat, consecvent, la prezent. si viceversa: planul actualitatii capata consistenta, profunzime, un efect de buna perspectiva prin intersectarea lui, in cat mai multe puncte, cu un trecut cultural si istoric dens. Cu un sumar bogat si relevant, acest volum masiv aparut in excelente conditii grafice este, pana la urma, un excelent medalion al lui Zigu Ornea insusi.