APARITII EDITORIALE - Lumea intr-o carte

Exista inca voci (e drept ca tot mai stridente) care sustin, in pofida tuturor evidentelor, ca nimic valoros, durabil, reprezentativ nu s-a creat la noi in timpul comunismului. Patruzeci de ani si

Exista inca voci (e drept ca tot mai stridente) care sustin, in pofida tuturor evidentelor, ca nimic valoros, durabil, reprezentativ nu s-a creat la noi in timpul comunismului. Patruzeci de ani si cateva generatii de creatori (de la "albatrosistul" Geo Dumitrescu la "nouazecistul" Cristian Popescu) sunt facuti tabula rasa, intreaga literatura postbelica fiind echivalata, aiuritor, cu o Siberie spirituala ori - la cealalta extrema termica - un desert dezolant. Nimic mai fals. S-au scris, inainte de 1989, carti fundamentale, care nu au legitimat catusi de putin regimul totalitar, ci au oferit cititorilor o imagine profunda si nuantata a literaturii insesi. La rigoare, o pagina de carte poate fi si un manifest politic, o pledoarie civica, un element de fortificare a constiintelor prin denuntarea imposturii oficiale si decupajul exact al adevarului istoric si moral. E bine ca artistul sa fie si un bun cetatean; dar nu e obligatoriu. O opera cu majuscula merge de la sine impotriva unui regim politic funest cu care a fost obligata sa se suprapuna. Iar rezistenta prin cultura nu e o gogorita, cum afirma vitejii de dupa razboi, ci o forma plurala de a nu ceda conjuncturii, o lupta adesea extenuanta cu cenzura si activul de Partid pentru a pastra intact miezul fierbinte al literaturii. Dovada palpabila a acestei rezistente estetice o constituie reeditarile succesive ale unor carti scrise cu decenii in urma, dar pe care praful timpului si al uitarii nu s-a depus. Lumea in doua zile, romanul lui George Balaita, se prezinta, acum, la a saptea editie (cu o postfata de Ileana Malancioiu, Editura Polirom, 2004) si la o noua provocare adresata cititorilor. Celor mai tineri dintre ei, aflati la momentul primei lecturi, le prevad bucurii estetice si intelectuale de care nu au parte in fiecare zi. Nu trebuie sa se grabeasca: la un stilist remarcabil ca George Balaita, fiecare fraza conteaza, fiecare propozitie are pliurile si apele ei, ca o stofa de pret intoarsa cu grija pe toate fetele. Un manuitor al limbii romane cum putini avem (nu intamplator Caragiale e printre modelele prozatorului), autorul nu plaseaza totusi miza romanului pe acest nivel strict lingvistic. Lumea in doua zile, istoria realista si fantastica, minutioasa si complexa, de o originalitate stranie, dar si cu relevanta general-umana, a functionarului Antipa depaseste granitele a ceea ce numim specific national - dupa cum depaseste, prin tematica, problematica si pregnanta estetica, anii grei in care a fost scrisa. (Romanul a aparut in 1975, la putin timp dupa macabrele Teze din Iulie 1971 ale lui Nicolae Ceausescu.) Unii scriitori, pentru a-si arata admiratia fata de reusita unui coleg de breasla, sustin ca si-ar sacrifica un organ sau mana cu care nu scriu (de obicei, stanga) pentru a da o carte comparabila. Ca sa-l ajunga pe stralucitorul Nabokov, rusul dedat la toate subtilitatile limbii engleze, cativa anglo-saxoni ar fi pus la bataie chiar mai mult(e). Oare de ce, la lansarea de joi seara a cartii lui George Balaita, mai multi autori din sala isi studiau si isi numarau, pe furis, degetele?