ACCENTE

Un manual pentru pudibonzi Un critic literar cam morocanos de felul sau si sub pana caruia mai toti autorii ce-i incap pe mana seamana leit, devenind si ei morocanosi, semnala nu prea demult marele

Un manual pentru pudibonzi
Un critic literar cam morocanos de felul sau si sub pana caruia mai toti autorii ce-i incap pe mana seamana leit, devenind si ei morocanosi, semnala nu prea demult marele "pericol" ce paste literatura romana: ca ea sa fie literalmente strivita de suprapopulatia poetica! Intorcand pe dos celebra alegatie a lui Vasile Alecsandri, acest critic suferind de bila a pretins, intr-unul din cele trei ceasuri rele ale zilei de marti - ziua lui preferata - ca poezia e un fel de pojar simptomatic al culturii romane: pana ce nu va spune adio poeziei, aceasta cultura, cu literatura ei cu tot, seamana cu un copil blestemat sa nu mai creasca si sa nu se mai faca mare. Cu alte cuvinte, data in mintea copiilor, literatura infestata de prea multa poezie in dauna suratelor ei mai serioase ca proza, dramaturgia si chiar critica literara are soarta adolescentului necopt ramas pe pragul pubertatii, incapabil sa ajunga la maturitate. "Romanul s-a nascut poet" - zicea veselul Alecsandri; da, insa, e musai ca el sa moara... prozator sau filozof, adauga morocanosul nostru critic, punandu-si in cap tot poporul de poeti din Romania. Nu doar numeros este acest "popor" ci si, vai, foarte talentat, atat de talentat incat s-ar prea putea ca, privit dinspre viitorul pe care cei mai multi dintre noi nu-l vor apuca, el sa insemne ceea ce a insemnat, pentru secolul trecut, epoca fasta a literaturii romane cand pe coridoarele ei mult mai stramte decat cele de azi apareau admirabilii "saizecisti" Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Florin Mugur, Grigore Hagiu, Cezar Baltag si multi altii pe care nu-i mai numesc, ca sa nu-i supar pe cei inca vii... Aceasta prea lunga introducere are scopul de a va face sa nu-l luati in serios pe criticul morocanos cu teoria lui, tot atat de stupida, pe cat e de nerealista: verificati "realitatea de pe teren" si veti descoperi ca poezia romana de azi traieste, in pofida morocanosilor si pesimistilor, o noua si eclatanta epoca "interbelica", efervescenta si viguroasa, cu numerosi poeti buni si diferiti, din mai multe generatii sau, mai bine, promotii. Un esantion reprezentativ se prezinta cititorilor intr-un volum admirabil, Manualul de literatura: Daniel Banulescu, Mihail Galatanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Floarea Tutuianu, Nicolae Tone, Lucian Vasilescu. (Editura Vinea; Carte alcatuita de Daniel Banulescu; Conceptia si prezentarea grafica: Floarea Tutuianu si Daniel Banulescu; Prefata: Alex. Stefanescu; Postfata: Horia Garbea; Editie ingrijita de Nicolae Tone). Titlul, "Manualul de literatura" (!) reprezinta, in egala masura, o sfidare trufasa, dar si o autoironie "postmodernista" practicata pe scara larga in poezia de azi, pe urmele avangardismului interbelic. Despre cativa dintre "cei sapte magnifici" s-ar prea putea sa se spuna, foarte curand, ca sunt "marii poeti" ai inceputului acestui secol. Nici unul dintre ei n-a fost scutit de la debut si pana azi de receptari scandalizate. O anumita parte a opiniei publice si critice este vexata de indraznelile si de "obrazniciile" acestor tineri poeti: dupa aparitia volumului "ieudul fara iesire", Ioan Es. Pop a fost amenintat cu moartea intr-o scrisoare pe care am publicat-o in "Adevarul literar si artistic", nov. 1995, lansarea cartii "Te pup in fund, conducator iubit" de Daniel Banulescu a fost interzisa, in 1994, de primarul orasului Baile Herculane care tocmai se pregatea sa-l primeasca pe conducatorul de atunci al statului, pentru poeziile "O noapte cu patria" a lui Mihail Galatanu si "Romania" de Marius Ianus, autorii au intrat prin anul de gratie 2000 in atentia Inspectoratului de Politie al judetului Brasov, "in interesul solutionarii unei cauze penale aflate in lucru" (!), Cristian Popescu, un tot mai mare poet nascut dupa moarte a ramas in ochii lui Ion Bogdan Lefter un poet "neafiliat" care "isi rateaza talentul" (!!), dupa ce fusese luni de zile clientul "Saptamanii", denuntat opiniei publice pentru "aberatii" si blasfemie la adresa Poetului National, si asa mai departe, "dosarul critic" al fiecarui poet documentand asupra pataniilor la care se expune "periculoasa" indeletnicire. Acesti poeti au tulburat profund "bunele sentimente", inclusiv dragostea de tara, si au fost, in felurite chipuri, trasi la raspundere: de fapt, ei infrunta (nescutiti de riscul vulgaritatii si al "curatei" pornografii!) stratul gros de pudibonderie filistina a "bunului" cititor si rascumpara prin sfidare si sarcasm (dar si printr-o supraproductie ce incepe sa devina redundanta si monotona) "teme" compromise de maculatura patriotarda dinainte de 1989. In fine, ctitorul - n-am cum sa evit acest cuvant uratit de proasta lui folosire in "epoca de aur" - asadar, ctitorul acestui volum este Nicolae Tone, poet, dar mai ales editor aproape miraculos caruia poetii ar trebui sa-i ridice o statuie: are dreptate Alex. Stefanescu cand spune ca Nicolae Tone a creat - ca din nimic - cea mai buna editura de poezie din Romania, Editura Vinea. "Manualul..." a fost lansat in cadrul cenaclului Uniunii Scriitorilor condus de criticul si profesorul universitar Mircea Martin: un veritabil eveniment editorial.