Adevarul.ro

Luni, 23 noiembrie, oamenii de litere decid noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR). După Manolescu şi Breban, prezentaţi în ediţia de ieri, le dăm cuvântul celorlalţi trei candidaţi.

Şapte întrebări pentru candidaţii la preşedinţia Uniunii Scriitorilor:

1 Ce mai reprezintă Uniunea Scriitorilor astăzi; ce ar trebui să reprezinte?
2 Ce salariu are un preşedinte al USR?
3 De ce candidaţi?
4 Ce nu merge acum la USR?
5 Ce demersuri bune pentru scriitori există în momentul de faţă?
6 Ce propuneri aveţi?
7 Ce avantaje aţi avea ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România?

Constantin Stan: „Riscăm să devenim o formă fără fond"

1 Uniunea Scriitorilor din România este o instituţie ce a cunoscut în decursul ultimilor 20 de ani trei crize majore: criza de legitimitate, criza de imagine şi criza managerială. Adică a fost contestată ca fiind o insitituţie de sorginte comunistă, i s-a deteriorat imaginea prin diminuarea imaginii membrilor săi, a risipit rapid resurse financiare şi materiale fără să pună nimic în loc. Cu toate acestea, USR reprezintă azi o instituţie de interes public şi singurul repezentant al breslei în raport cu instituţiile statului.

2 Cred că singurul care ştie ce salariu are un preşedinte al Uniunii este preşedintele, încă în exerciţiu, Nicolae Manolescu.

3 Candidez ca să îmi pun în practică un proiect amplu - dar şi de durată - de reformare a Uniunii Scriitorilor din România.

4 Toate merg, dar ori merg prost, ori într-o direcţie greşită. Riscăm să devenim o imensă formă fără fond: avem mecanisme democratice - Consiliul USR, Comitetul Director -, dar care nu funcţionează sau au fost „omorâte" prin formalism, avem director de imagine care habar nu are cum să facă imaginea Uniunii, avem proprietăţi care nu produc, avem un preşedinte cu delegaţie, care stă la Paris o lună şi o singură zi la Bucureşti.

5 Demersurile bune vizează componenta sindicală şi mai puţin cea profesională. Au fost obţinute câteva drepturi pentru scriitori - indemnizaţiile, salariile de merit -, se asigură, cât de cât, ajutoare sociale, funcţionează, tot cât de cât, casele de creaţie la preţuri modice pentru membrii Uniunii. Această componentă socială face Uniunea atractivă pentru o parte (mai vârstnică) a scriitorimii şi deloc atractivă pentru tinerii scriitori.

6 Proiectul meu vizează reformarea instituţiei, pornind de la ceea ce are Uniunea, chiar dacă în fază de conservare, capitalul de imagine. O imagine respectată şi respectabilă va face şi instituţia un partener - social, cultural - respectat şi respectabil. Mai apoi, îmi propun ca Uniunea să fie, împreună cu celelalte uniuni de creaţie, un agent de lobby legislativ. Avem nevoie de legi care să creeze cadrul în care ne exercităm profesia: Legea Dreptului de Împrumut Public, Legea timbrului literar privind literatura clasică, Legea sponsorizării în cultură, lege care să reglementeze direcţionarea subvenţiilor direct către autor nu către edituri sau biblioteci.

7 În actualele condiţii, aş avea avantajul de a intra în conştiinţa colegilor ca reformator al Uniunii Scriitorilor din România şi de a transforma o colectivitate, deocamdată divizată, într-o breaslă la care tinerii să adere nu din interes, ci din mândria de a-i aparţine. Dacă întrebarea vizează avantajele profesionale sau materiale ale funcţiei, vă spun că funcţiile administrative nu creează valori şi că USR nu este atât de bogată încât să producă, prin consecinţe, bogăţii individuale.

Ştefan Agopian: „USR, nici cal, nici măgar"

1 Astăzi, Uniunea Scriitorilor e, din păcate, nici cal, nici măgar. Adică nu e nici sindicat 100%, nici asociaţie profesională 100%, cum e definită în statut. E câte ceva din amândouă. Viitorul ei va fi, aşa cum par să meargă lucrurile, acela de sindicat.

2 Indemnizaţia preşedintelui e hotărâtă de Comitetul Director şi aprobată de Consiliul Uniunii. Acum este de 4.715 lei brut. Dar, dacă ajung preşedinte, o voi micşora.

3 Uniunea Scriitorilor se apropie cu paşi repezi de o criză financiară. În această situaţie, e nevoie de o nouă politică a cheltuielilor, politică pe care mă simt în stare s-o duc la capăt. Nu vreau ca USR să devină o instituţie-fantomă, aşa cum s-a întâmplat cu Uniunea Artiştilor Plastici.
4-5 Aparent toate lucrurile merg foarte bine, în sensul că, în timp ce veniturile scad, cheltuielile cresc. Toată lumea e mulţumită şi nimeni nu se gândeşte serios la ziua de mâine.

6 Cum am spus, o reducere drastică a cheltuielilor, în perspectiva că atragerea de fonduri noi este un vis frumos într-o ţară care nu a atins încă apogeul crizei.

7 Unul singur: din „scriitor la ziar" voi deveni administrator la Uniune. Pentru mine, această schimbare este benefică. Nemaifiind obligat să scriu săptămânal trei-patru articole, sper să-mi pot termina romanul pe care l-am început acum vreo patru ani şi la care am scris numai în vacanţe, când uitam pentru o scurtă vreme de corvoada de a fi ziarist.

Dan Mircea Cipariu: „În USR lipseşte cu desăvârşire comunicarea!"

1 USR trebuie să însemne, în primul rând, o organizaţie non-guvernamentală de interes public a unor scriitori, proprietari de drepturi de autor. Proprietari, nu sindicalişti! În acelaşi timp, ar trebui să fie o organizaţie care să promoveze literatura română vie - aflată, din păcate, în situaţii de criză de receptare, valorizare şi de vânzare.

USR e cea mai mare asociaţie de scriitori din Uniunea Europeană, cu un patrimoniu şi câteva drepturi invidiate de mulţi colegi europeni. Amintesc aici bonusul de 50% la pensie pentru cei care sunt membri ai USR, casele de creaţie de la Neptun şi Valea Vinului, precum şi asigurarea cheltuielilor de înmormântare.

2 Singurul care ştie în acest moment ce salariu are preşedintele USR este chiar preşedintele USR. Colegii mei din Consiliu şi din Comitetul Director nu ştiu ce valoare are indemnizaţia prezidenţială. O dovadă cât se poate de clară a transparenţei cheltuielilor USR.

3 Am şi energia şi entuziasmul vârstei, şi capacităţi organizatorice şi manageriale exersate în câteva proiecte culturale de impact public pentru a oferi un alt model de organizaţie non-guvernamentală. O organizaţie dedicată unor valori şi principii prin care breasla scriitorilor să fie mai respectată şi să aibă audienţă publică şi socială.

4 Problema de fond a Uniunii Scriitorilor, în acest moment, este comunicarea internă. Nu ne cunoaştem între noi, nu suntem în contact, în timp real, cu informaţii elementare despre viaţa noastră literară, nu ştim cum şi pe ce sunt cheltuiţi banii instituţiei, nu cunoaştem criteriile de selecţie şi felul în care proiectele, premiile şi bursele au fost votate ori respinse.

5-6 Scopul meu e de a face din Uniunea Scriitorilor o cultură organizaţională modernă, care să producă proiecte şi produse culturale pentru cei din USR. Colegii mei sunt obligaţi în acest moment să achite la zi cotizaţia de membru fără a primi, în afara bonusului la pensie şi a cheltuielilor de înmormântare, nimic care să-i pună în relaţie.

Eu le promit că banii lor de cotizaţie vor fi folosiţi pentru următoarele trei acţiuni concrete: un buletin lunar pe care să-l primească fiecare gratuit, „Anuarul Scriitorilor Români" pe care să-l primească cu toţii gratuit la sfârşitul fiecărui an şi vot electronic pentru toţi colegii din USR, fie că se află în ţară sau în străinătate. Am în vedere, de asemenea, realizarea unui recensământ profesionist al membrilor USR. Voi demara o campanie naţională pro-lectură şi acţiuni de lobby parlamentar şi de advocacy (cu fonduri europene!) pentru prevederi clare privind colectarea Timbrului Literar şi pentru aplicarea în România a taxei PLR (Dreptul de Împrumut Public).

7 Probabil că o indemnizaţie pe care va trebui să o reduc drastic, din pricina crizei financiare în care se află USR. Nu sunt interesat deloc de avantajele pecuniare. Mă interesează să fiu doar preşedintele unei instituţii modernizate şi care să îşi recâştige prestigiul în societatea românească de azi.