Pe 4 decembrie, la Moscova, Ceauşescu a încercat să-l înduplece pe Gorbaciov. Se întâlneau după ce un an întreg avuseseră conflicte  dure în întâlnirile directe.

Gorbaciov la întoarcerea din România în '87: "Chiar aşa să jigneşti poporul!?" - stenograme

Mai citeşte şi:

• VIDEO Ceauşescu n-a înţeles ce-i pregătea Gorbaciov
• VIDEO FOTO Serial: „Sfârşitul Ceauşeştilor“
• Super-serial: „Sfârşitul lui Ceauşescu”
• Ceauşescu a vândut un Nobel

Istoricul Alex Mihai Stoenescu descrie o astfel de întâlnire, care avusese loc cu numai cinci luni înainte de cea de la 4 decembrie. „Ultimul dialog, şi cel mai violent, a fost cel din vila lui Drăghici, din cartierul Primăverii. Era vara lui 1989. Seara, Ceauşescu l-a adus pe Gorbaciov şi au vorbit ei acolo, între patru ochi, şi erau să se ia la bătaie, să intre gărzile peste ei să îi despartă”.

Mai exact, incidentul s-a produs în seara de 7 iulie 1989, când capitala României găzduia lucrările Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia.

Scandalul de seara a fost prefaţat de un incident copilăresc petrecut între cei doi şefi de state la Aeroportul Otopeni. Constantin Olteanu a fost direct implicat în poveste.

„Mie mi-a fost repartizat Gorbaciov, să-l însoţesc de la aeroport la reşedinţă şi, dacă mai era nevoie, la alte activităţi. La aeroport, Ceauşescu n-a adus-o şi pe ea, pe nevastă-sa, şi atunci s-a creat o asimetrie. Gorbaciov a venit cu Raisa. La scara avionului s-a îmbrăţişat cu Ceauşescu. Pe Raisa au luat-o cei de la Ambasada Sovietică, iar Gorbaciov a trecut în revistă garda de  onoare. Gorbaciov adusese o maşină, cu o zi înainte, de la Moscova, pe calea aerului. L-a invitat pe Ceauşescu să meargă cu el, cu maşina aia. Ceauşescu avea maşina lui de protocol. Şi nu a vrut să meargă în ţara lui cu maşina altuia. Atunci, Gorbaciov a ieşit să plece spre maşina lui, cea adusă de la Moscova, care trăsese la covor.

25-27 mai, 1987, Bucureşti: Nicolae Ceauşescu a încercat să-l impresioneze pe Mihail Gorbaciov. Nu a reuşit  

Amândouă maşinile erau acolo. Ceauşescu, văzând situaţia, îşi ia la revedere. Şi atunci îl întreabă Gorbaciov pe Ceauşescu: «Nu mergeţi în oraş? Mai rămâneţi?». Şi Ceauşescu a răspuns copilăreşte: «Eu mai rămân, că mai am nişte treburi în zonă». Eu m-am urcat în maşina lui Gorbaciov. Erau Raisa, Gorbaciov, iar în faţă, lângă şofer, era un translator. Raisa a încercat să mai îndulcească situaţia, pentru că el era supărat. Nu era nervos, dar se vedea că este nemulţumit, dar nu era un mitocan. Ea a scos programul din poşetă, scris în limba rusă.

L-am parcurs împreună, pentru că ea trebuia să meargă la Muzeul de Artă, la Apaca, dar şi la nişte instituţii de învăţământ, pentru că era filosof. Şi aşa am ajuns la reşedinţă, în condiţiile astea puţin tensionate.“

Cum s-a lepădat Elena Ceauşescu de funcţii

Sfârşitul lunii mai 1987 a fost aşteptat cu mult interes de românii care urmăreau schimbările aduse de Gorbaciov în URSS. Între 25 şi 27 mai, Mihail Sergheevici Gorbaciov vizita România. O primă întâlnire cu Nicolae Ceauşescu, la Bucureşti, după doi ani de la preluarea conducerii Uniunii Sovietice. O întâlnire de gradul zero. Trebuia să iasă totul bine.

Gorbaciov venise în vizită cu soţia sa, Raisa, care nu avea funcţii de stat, ci era pur şi simplu soţia liderului sovietic. Ca să dea bine la etichetă, Elena Ceauşescu, posesoarea unor funcţii serioase la cârma statului şi a unor diplome de super-intelectual, a încercat să îşi ascundă titlurile politice cu care se înzestrase de-a lungul timpului. Episodul este povestit de primarul Capitalei din acea perioadă, Constantin Olteanu.

 „Se mai ţinea atunci, la sfârşitul vizitei, un miting al prieteniei. Şi s-a ţinut la Sala Palatului. L-am organizat, pentru ora stabilită, 16.00, în ziua în care Gorbaciov pleca. Am intrat în Palatul Regal, ca de acolo să ajung ca să văd cum arată sala. Şi în Sala Tronului i-am întâlnit pe Emil Bobu şi pe Elena Ceauşescu. Stăteau de vorbă. Am salutat-o, cum era firesc. Şi ea mă întreabă ce fac. I-am spus că mă duc să mai văd şi eu sala o dată. Şi atunci Elena Ceauşescu îmi spune: «Olteanule, tu conduci aicea?». «Da», îi răspund, «eu am această cinste». «Pe mine să nu mă prezinţi cu nicio funcţie, numai pe Raisa», îmi spune Elena Ceauşescu. «Bine», zic eu, «dar ea nu are nicio funcţie, nici de partid, nici de stat, cum aveţi dumneavoastră. Cum o să procedez, ce o să se înţeleagă?». «Nu! Ţi-am spus nu!», îmi răspunde ea. Iar Bobu, în loc să mă apere, spune: «Păi dacă aşa vrea tovarăşa...»”

Olteanu continuă: „A venit Gorbaciov, însoţit de Raisa, i-au aşteptat Ceauşescu şi cu ceilalţi care au participat acolo, mai puţini ca de obicei, pentru că prezidiul era limitat acum, şi după întâlnirea asta obişnuită, protocolară, au intrat în sală la prezidiu. Eu am deschis lucrările. I-am prezentat pe toţi. Şi pe Elena Ceauşescu, cu toate «calităţurile». Eh, în momentul ăla a murit, dar nu mi-a zis niciodată de ce am făcut asta.  Erau ai noştri în sală şi ce ar fi zis sala... M-ar fi făcut pe mine că sunt idiot şi nu am ştiut funcţiile ei, plus ce ar fi zis Nicolae Ceauşescu.“

Concluzia acelei vizite de două zile apare în „Memoriile lui Gorbaciov”. Liderul rus punea încă din 1987 eticheta pe regimul politic al lui Ceauşescu. „O vizită în România mi-a oferit încă un argument ca să continui perestroika: trebuia să se isprăvească pentru totdeauna cu încercarea de a se «ferici» societatea cu de-a sila. Întregul sistem reprobabil al intimidării, al îndobitocirii conştiente şi al manipulării luase sfârşit”, spune fostul lider sovietic în lucrarea sa publicată în 1995.

1989 în Europa de Est

9 octombrie 1989: cade Zidul Berlinului. Schimbările din Europa de Est nu mai pot fi oprite  Foto: AFP

Gândirea reformatoare a lui Gorbaciov a început să remodeleze Europa de Est încă din 1988. În mai 1988, bătrânul stalinist Janos Kadar a demisionat din fruntea Partidului Comunist Ungar, lăsându-i locul lui Karoli Grosz. În Polonia, mişcările sindicale anunţau schimbarea. A venit în 1989, pe 4 iunie, cu primele alegeri libere din Polonia şi, implicit, din  Europa de Est. Aceste acţiuni se finalizează pe 24 august 1989, când în Polonia se instalează primul guvern necomunist din Europa de Est. Tadeusz Mazowiecki devine prim-ministru după ce candidatul comunist nu poate forma un cabinet. În restul Europei intră în acţiune scenariile sovietice. Istoricul Alex Mihai Stoenescu explică mecanismul folosit de oamenii lui Gorbaciov.

„Cehii, care mai avuseseră experienţa 1968, tot manevrau. Au dat jos lozincile de pe clădiri şi spuneau că fac perestroika, dar ei nu modificau nimic în vechiul sistem de putere. Şi atunci oamenii Moscovei au iniţiat o  mişcare muncitorească de stradă: „Revoluţia de catifea“.  Şi cu incidentul ăla, cu un securist declarat mort. La Praga, nebunie,  manifestaţie, un revoluţionar omorât de poliţie, i-a rămas cadavrul acolo. Era de fapt securistul.  Asta a stârnit furia. Deşi seara l-au dat pe ăla la televizor ca ofiţer de securitate, deci a fost o înscenare. Havel a recunoscut implicarea KGB, cu generalii sovietici veniţi special pentru a produce schimbarea“.

Lovitura de la Berlin

Stoenescu explică ce se întâmpla şi în Republica Democrată Germană. „În RDG, Honecker rezista. I-au făcut atunci manifestaţiile din faţa Catedralei Sfântul Nicolae de la Dresda. Nemţii, organizaţi, făceau manifestaţii. Când Honecker a cerut Ministerului de Interne să intervină pentru a pune ordine pe stradă, ministrul de Interne cu şeful armatei şi cu şeful securităţii au refuzat să execute ordinul şi i-au cerut să-şi dea demisia. Asta se numeşte «lovitură de palat». Şi aşa a fost pus  Egon Krenz”.

Istoricul Stoenescu continuă: „Scenariul gorbaciovist de schimbare a liderilor la vârf era prin mijloace politice. Dacă acest scenariu nu mergea, aşa cum a fost în Cehoslovacia, RDG şi România, le-au organizat manifestaţii de stradă. De ce?  Pentru că, din punct de vedere doctrinar, ele erau regimuri  ale muncitorilor, iar dacă muncitorii ies în stradă şi îţi fac demonstraţii, înseamnă că tu nu mai ai legitimitate să rămâi. În toate ţările, în afară de România, toţi şefii de armată, de minister de interne, de securitate erau pregătiţi, şcoliţi, oameni ai Moscovei. Acţiunile de răsturnare din RDG şi Cehoslovacia s-au făcut cu securitatea, armata şi miliţia“.

După acest scenariu, pe 18 octombrie, Honecker a fost schimbat cu Egon Krenz, iar pe 9 noiembrie începea demolarea Zidului Berlinului. În acel moment, singurii care mai rezistau în faţa schimbărilor erau Todor Jivkov şi  Nicolae Ceauşescu.

Scenariul Jivkov

Preşedintele bulgar Todor Jivkov a fost înlăturat cu numai câteva zile înaintea Congresului al XIV-lea al PCR. Ceauşescu a fost influenţat de acest scenariu şi a devenit precaut. Nu a mai cedat nimic şi a încercat să se blindeze în fruntea statului.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu recapitulează evenimentul: „Pe 10 noiembrie 1989 a avut loc răsturnarea lui Jivkov la Sofia.

Cercetarea acestui caz are influenţe directe şi importante asupra comportamentului lui Nicolae Ceauşescu. El încerca de câteva luni să construiască un front anti-Gorbaciov cu Honecker, cu Jivkov. Şi 10 noiembrie l-a dat direct peste cap“.

Scenariul bulgar nu este cu mult diferit de celelalte mişcări ale Moscovei, însă implicarea pionilor politici ghidaţi de sovietici a fost decisivă.

„Jivkov, care avea un sistem de putere foarte asemănător cu al lui Ceauşescu, avea Biroul Politic compus din 11 membri.  Şase erau rudele lui. Tot în Biroul Politic se afla şi Mladenov, omul tânăr, omul lui Gorbaciov. Fusese băgat acolo şi ştia şi Jivkov de el. Cum funcţiona sistemul? Se întrunea Biroul Politic, se făcea propunerea ca tovarăşul Jivkov să fie înlocuit cu tovarăşul Mladenov. După care se mergea în Comitetul Central şi acolo se supunea la vot, după care nu mai era nevoie de Congres, pentru că funcţiona ăsta nou ca prim-secretar. Şi la Congresul următor se producea oficializarea, dar mişcarea se făcea în interiorul vârfului politic”.

 Alex Mihai Stoenescu explică lovitura de palat de la Sofia: „Jivkov făcuse ca Honecker, în ultimele luni ale anului 1989, cu perestroika. Declara: «Gata, adoptăm perestroika!». A dat jos lozincile cu Partidul Comunist. «Facem perestroika, dar cu noi la conducere!». Iar Gorbaciov nu accepta. Şi atunci, văzând că Jivkov nu cedează şi că grupul tânăr nu avea putere, este băgat în scenă şeful armatei, generalul  Dobri Djurov, omul Moscovei.  Jivkov face o plenară a Comitetului Central şi manifestaţie de sprijin pentru Partidul Comunist Bulgar şi pentru Todor Jivkov. Şi anunţă în toate întreprinderile.

Se pregătesc ăia cu pancarte, cu «Trăiască tovarăşul Todor Jivkov», cu partidul. Securitatea bulgară blochează venirea muncitorilor la manifestaţie. Îi lasă în curţi în aşteptare, că s-a amânat manifestaţia. În timpul ăsta, în Biroul Politic i-au propus lui Jivkov să rămână preşedinte al Bulgariei şi să renunţe la funcţia de  conducător al partidului, pe care să o preia Mladenov. Lucrul ăsta s-a făcut după ce Mladenov a ameninţat cu demisia. Pe Jiv-kov nu-l mişca demisia lui Mladenov, abia scăpa de el. Numai că Mladenov nu era de capul lui. El era Moscova. Or, demisia lui avea cu totul altă dimensiune. Şi atunci, de frică să nu se ajungă într-o situaţie conflictuală cu Moscova, Jivkov acceptă acest târg”.

Filmul evenimentelor de la balcon

Ceea ce urmează pare desprins din filme hollywoodiene. „Se termină şedinţa Biroului Politic, se deplasează toţi şi ocupă tribuna de la Comitetul Central. Prim-ministrul bulgar, care era în Biroul  Politic, vine la microfon şi anunţă că «în urma şedinţei Biroului Politic s-a hotărât schimbarea tovarăşului Jivkov din toate funcţiile de stat şi de partid», sprijinându-se pe acordul pe care îl avea cu ministerele de forţă.  Dobri Djurov, general bătrân, trecut de 80 de ani, era jumătate rus. Şi Dobri Djurov înconjoară Sofia cu trupe, Securitatea le dă drumul muncitorilor să vină. Era manifestaţia cu Partidul Comunist Bulgar, cu portrete cu Jivkov. Ăia de la tribună tocmai anunţau că Jivkov a fost dat jos. Şi era râsul de pe lume. Cei din Piaţă strigau, toţi, cu Jivkov, iar cei de la balcon anunţau că s-a terminat cu Jivkov! Ăia erau programaţi, săracii. Şi Jivkov, iniţial, ieşise furios din sală. A încercat să-şi contacteze Armata, Securiatea, iar ăştia nu au răspuns. Dobri Djurov a preluat pentru câteva ore comanda. A ieşit echipa Moscovei, cu Mladenov, cu Dobri Djurov, în tribună, afară“.

Unul dintre membrii Biroului Politic bulgar a transmis imediat în România, în amănunt, ce s-a întâmplat cu Jivkov. Episodul este relatat tot de Alex Mihai Stoenescu: „Lucrul ăsta a ajuns în atenţia lui Ceauşescu în interval de o oră, două. Manifestaţia şi cuvântarea lui Dobri Djurov au fost chiar transmise la televiziunea bulgară. Şi eu mai învăţasem ceva bulgară, că deja pe vremea aia traduceam şi filmele. Eram mai întâi stupefiat, după care am început să râd, pentru că mulţimea era cu portretele lui şi scanda... şi ăia le spuneau că nu mai e Jivkov, e tovarăşul Mladenov. Mladenov râdea tâmp şi dădea din mâini. Aici a contat mult autoritatea pe care o avea armata. Dobri Djurov chiar avea autoritate şi toată lumea ştia că este vocea Moscovei”.

Ceauşescu reales

La o săptămână de la evenimentele din Bulgaria, la Bucureşti nu se întâmplă nimic neobişnuit. Totul rămâne ca în 1965. Ceauşescu, reales. Acum, după 20 de ani, oamenii din jurul lui Nicolae Ceauşescu cred că schimbarea o putea face chiar cel mai iubit fiu al poporului.

“Putea să se ducă el direct la Gorbaciov sau să trimită un emisar care să-i spună că se duce din partea lui şi să facă mutarea. El să fie înlocuit, şi cu cine, care să fie agreat şi de ăia, că asta era o problemă, chiar dacă era tranzitorie. Aşa se putea face chestiunea asta, mai uşor şi mult mai bine decât a fost. El nu a crezut. Ceauşescu nu a mai corespuns funcţiei, în acele momente, cum nici alţii nu au mai corespuns. Din moment ce nu găseşti soluţie pentru a-ţi rezolva o  problemă pe cale politică... Cu puşca nu rezolvi problema. Dar asta a costat“, spune Constantin Olteanu, pentru „Adevărul“.

Iată câteva fragmente din ediţia din 15 octombrie a emisiunii ''Naşul", ediţie la care a fost invitat redactorul-şef al ''Adevărul'', Grigore Cartianu:

Get the Flash Player to see this player.

url=/editor_files/Flash/ANUL 2009/octombrie/20091015-204015.flv width=400 height=300 loop=false play=false downloadable=false fullscreen=true displayNavigation=true displayDigits=true align=center dispPlaylist=none playlistThumbs=false

Get the Flash Player to see this player.

url=/editor_files/Flash/ANUL 2009/octombrie/20091015-204655.flv width=400 height=300 loop=false play=false downloadable=false fullscreen=true displayNavigation=true displayDigits=true align=center dispPlaylist=none playlistThumbs=false

Get the Flash Player to see this player.

url=/editor_files/Flash/ANUL 2009/octombrie/20091015-204941.flv width=400 height=300 loop=false play=false downloadable=false fullscreen=true displayNavigation=true displayDigits=true align=center dispPlaylist=none playlistThumbs=false

Get the Flash Player to see this player.

url=/editor_files/Flash/ANUL 2009/octombrie/20091015-205242.flv width=400 height=300 loop=false play=false downloadable=false fullscreen=true displayNavigation=true displayDigits=true align=center dispPlaylist=none playlistThumbs=false

Vizita lui Mihail Gorbaciov in România