Nimic important

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Lucian Mândruţă are aerul unui excursionist bine echipat, bine antrenat, prezentabil şi agil, căruia însă îi lipseşte acut busola.

Am o slăbiciune pentru Lucian Mândruţă. Îl ştiu de la SOTI, l-am avut colaborator la „Dilema", şi mi s-a părut, de-a lungul anilor, un tânăr civilizat, cu un bun potenţial de gazetar şi om de televiziune. M-a întristat cu atât mai mult derapajul, de scurtă durată din fericire, al emisiunii sale „Pâine şi circ", care se vroia zglobie şi originală şi se situa, în realitate, la limita kitsch-ului. De curând, a început un program nou („Nimic important"), ceva mai bine amplasat, dar încă tatonant ca ton şi tematică. Lucian Mândruţă are aerul unui excursionist bine echipat, bine antrenat, prezentabil şi agil, căruia însă îi lipseşte acut busola. Simţi, clipă de clipă, că nu e foarte sigur de sine, că e mereu cu gândul la rating şi la obligaţia de a fi amuzant. Când spun că îi lipseşte busola, mă gândesc, de pildă, la o emisiune ca aceea prilejuită de spectaculosul film al lui Andrei Ujică despre Ceauşescu.

Prima gafă: titlul emisiunii: „Ceauşescu. Sfânt sau diavol?" E o alternativă bezmetică. Nici celor mai îndârjiţi nostalgici nu le-ar trece prin cap să-l înscrie pe fiul Scorniceştilor în calendarul ortodox. A lansa discuţia în aceşti termeni e a o transforma într-un joc ieftin de-a alba-neagra. Nu poţi clasa un monument de mediocritate, oricât de faste sau nefaste ar fi fost efectele existenţei lui, după asemenea criterii fatale. A doua gafă: invitarea în platou, pentru o dezbatere gravă, a unui personaj fără nicio consistenţă. E vorba de Oana Mizil, o cuconiţă vag răzgâiată, pentru care Nicolae Ceauşescu era un  bătrânel cu buzunarele pline de bomboane, idealist („ca şi bunicul"), modest, sărac şi patriot. Rezulta, din spusele norocoasei modiste, că nomenclatura comunistă era alcătuită dintr-o sumedenie de băieţi drăguţi, de o corectitudine dezarmantă, devotaţi poporului şi decişi, n-o să credeţi, să-şi crească pruncii după principii creştine. În rest, visau un socialism de tip chinezesc, cu faţă umană. Singurul personaj negativ era Elena Ceauşescu, o scorpie plină de ură, mai ales la adresa familiei Mizil. Paul Niculescu din cauza ei a fost „ostracizat", adică transformat, din ministru de Finanţe, în preşedinte al Centrocoop... Invitata dlui Mândruţă n-a uitat să ne spună că libertatea de-acum nu echivalează cu avantajele vieţii în comunism, când România avea o mare industrie. N-au lipsit nici scenele duioase: Paul Niculescu-Mizil, plângând singur, pe întuneric, când, după Timişoara, şi-a dat seama că „totul s-a terminat". În realitate, nu s-a terminat chiar aşa de rău: fostul demnitar comunist a fost ministru în guvernul provizoriu de după Revoluţie, a trebuit apoi să fie arestat, dar a revenit în forţă în viaţa publică, prezent pe multe canale de televiziune pentru a demonstra că „pe vremea lui" erau mai multe feluri de pâine decât acum. Serghei Mizil a devenit şi el o vedetă a micului ecran, iar Oana Mizil a ajuns deputat în partidul celui care l-a „uzurpat" pe bătrânelul cu bomboane. Emisiunea s-a încheiat glorios. Marius Chivu, singurul personaj lucid al serii (în ciuda tinereţii lui) n-a prea apucat să vorbească. În schimb, Andrei Ujică a dat o definiţie dostoievschiană a eroului său: „un biet enoriaş al unei biserici periculoase". Trebuie să recunoaştem că, pentru un biet enoriaş, nea Nicu s-a descurcat binişor, dacă nu cumva a făcut-o lată. „Cireaşa de pe tort" a pus-o însă Mândruţă, cu o fină ironie: fiind „decreţel" îi datorează lui Ceauşescu viaţa! Aferim! Şi să mai crezi că emisiunea se numeşte „Nimic important!"...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite