Adevarul.ro

Urmăresc, nu lipsit de încredere, piaţa ideilor şi din topul 100 al gânditorilor globali publicat şi în cel mai recent „Foreign Policy România“ nu pot să nu-i remarc pe Kamal Kar (locul 84) şi Han Han (locul 86).

Kamal Kar, din India, profită de o extraordinară fereastră de oportunitate, intuită, probabil, şi de cei care au vizionat îndrăgitul film artistic „Slumdog Millionaire". Suntem informaţi de „Foreign Policy" că domnul Kar „îşi petrece o mare parte a timpului gândindu-se la ceva la care majoritatea dintre noi am preferat să nu ne gândim: unde şi când defechează oamenii". Expertul în instalaţii sanitare duce alte războaie: cu febra tifoidă şi cu holera. Nu mi se pare lipsit de importanţă. Şi nici nu am să contest faptul că domnul Kar este pe locul 84, iar domnul Han doar pe 86. Adaug că Han Han, din China, este blogger şi romancier, „un reprezentant ilustru al generaţiei postoptzeciste". La doar 28 de ani, Han este deja cel mai citit şi mai influent blogger din lume. Îmi place că, deşi şi-a abandonat studiile încă din liceu, Han Han militează permanent pentru educaţie.

Dacă ar fi scris în România, Han Han ar fi fost etichetat, din timp, „mizerabilist", dacă nu mizerabil, şi lăsat în plata Domnului. Din fericire pentru el, nu scrie în România, aşa că a avut cum să schimbe, la un curs aproape curat, ideile în cuvinte şi cuvintele în bani.  

Totodată, în tabloide, dar nu numai acolo, domnul Jones din Seattle este socotit un fapt divers, poate chiar oarecare. Nu este. Domnia sa conduce un grup de „supereroi" care păzesc oraşul american, poate prea american, de rău-făcători. Sunt, adică, urmaşii lui Superman, ai lui Batman, ba chiar şi ai eroilor mai puţin populari din „Kick Ass". După o expresie splendidă a domnului Jones, ei, supereroii din Seattle, „au îmbrăcat mantia". Trebuie să înţelegeţi că era inevitabil, că oamenii aceştia, nişte video-copii întârziaţi, ar ucide doar pentru a striga: „Înapoi! Înapoi, stai la distanţă! Nu vreau să te rănesc!". Este aici rezumatul definitiv al alienării? Sunt doar câteva zile de când o agenţie internaţională de ştiri a informat că la Moscova (tocmai la Moscova!) a fost descoperit cadavrul unui bărbat mort de un deceniu întreg, un deceniu de adevărată singurătate, în care - se anunţă cu groază şi poate cu o minimă credinţă în lacrimi - nimeni nu l-a căutat.