Stupid people

Nu există nimic în afară de educaţie în stare să scoată această ţară din jeg, din mocirlă, din prezent.

Există ceva mai îngrozitor decât copiii arşi la ruleta românească a naşterii într-un spital public? Ceva mai teribil decât drama acelei femei din Caracal care s-a sinucis, de curând, spânzurându-se în baia unei garsoniere închiriate, fiindcă nu mai avea bani să-şi achite tratamentul după ce învinsese un cancer de colon? Spune o vorbă hidoasă în banalitatea şi în minciuna ei - „Lasă, că nu a murit nimeni de foame". Ba da, o secretară la o şcoală din Caracal, cu un salariu de 800 de lei pe lună, s-a sinucis fiindcă nu mai avea bani să-şi plătească datoriile. A murit de foame, de frică, de disperare şi de silă. Învinsese cancerul, dar nu a putut învinge regimul bravului om prietenos. Aflând vestea, în aceeaşi zi, tatăl ei a făcut infarct şi a murit şi el. Această nenorocire nu va fi dezbătută de cei televizaţi, o subspecie tot mai răspândită, mai agresivă, mai lipsită de inteligenţă, de onestitate şi de sentimente.

Există ceva mai periculos decât traficul pe şoselele acestei Românii populate de bestii gata să ucidă? Ceva mai înspăimântător decât hoţia şi domnia împreunându-se scabros, feţele aceleiaşi monede ieftine? Ceva mai lipsit de speranţă ca această realitate - că tinerii sănătoşi la trup şi la minte fug de aici, că ei cumpără întotdeauna bilete doar dus? Că România devine o rezervaţie pentru neputincioşi, idealişti (o formă mai complicată de neputinţă) şi caractere virusate? Că e în aer un cocktail criminal de ignoranţă şi de ură?

Există. E o apocalipsă tăcută, ca orice boală incurabilă, pe lângă care trecem în fiecare toamnă. Există un izvor pentru toată această explozie de kitsch, de beizadele retardate, de moştenitori înavuţiţi până la pieire, de omoruri pe trecerile de pietoni, de clanuri care se joacă de-a mafia, de judecători-prostituate, de spitale-morgă. Toate, dar toate, pleacă de aici: de la educaţia mizerabilă care le este oferită românilor (şi pe care aceştia o acceptă ca pe o fatalitate şi, nu rareori, cu fudulie). Nu poţi să plăteşti un profesor ca pe un gunoier şi să te aştepţi ca şcoala să producă altceva decât gunoaie, cetăţeni fără conştiinţă şi fără direcţie.

Închideţi televizoarele, deschideţi ochii, priviţi în jur. S-a înmulţit turma primitivilor, neînvăţaţi să se spele, să voteze, să vorbească, să gândească, incapabili de solidaritate, în fond needucaţi să trăiască împreună după alte legi decât cele ale junglei.

Există o singură carte pe care se mai poate miza. Cartea. Nu există nimic în afară de educaţie în stare să scoată această ţară din jeg, din mocirlă, din manelism, din prezent.

Scuipaţi profesorii buni, adunaţi în sistemul de învăţământ, ca în recycle bin, pe cei de care nu e nevoie nicăieri, încurajaţi nulităţile şi, da, votaţi, în continuare, meltenii, derbedeii, pungaşii, curvele şi repetenţii. Cumpărăţi-vă diplomele, încurajaţi impostura, daţi şpagă! Doar aşa veţi da definitiv dreptate ticălosului răposat care vorbea despre „stupid people". Şi la sfârşit să nu uitaţi să vă miraţi că nu merge nimic în ţara asta de rahat.