Lennon, Iisus şi oamenii singuri

Vaticanul a iertat formaţia «The Beatles» şi le-a plasat albumul «Revolver» în topul produselor muzicale «semi-serioase».

A răzbătut ca o ştire de câteva rânduri pe ultimele coperte ale tabloidelor. Nu e totuşi lipsit de importanţă că Vaticanul a iertat oficial formaţia „The Beatles". Până de curând, cei patru băieţi din Liverpool (chiar şi aşa, doi morţi şi doi vii) reprezentau, din cauza consumului de droguri şi a blasfemiei, „un exemplu de antimorală creştină".

Apoi, „L`Osservatore Romano" le-a dedicat câteva articole elogioase, fireşti. John, Ringo, Paul, George au apărut traversând, regulamentar, pe zebră, la fel ca pe coperta albumului „Abbey Road". Iar „Revolver", albumul-cult lansat în august 1966, a fost urcat de Sfântul Scaun în topul produselor muzicale „semi-serioase" din istorie. Există pe „faţa A" a acestui album un cântec intitulat „Eleanor Rigby". E o melodie care s-a născut special, dacă nu magic. John, Ringo, Paul, George au aşezat fiecare câte un vers până când a ieşit un text scurt, perfect, despre oamenii singuri, oamenii la înmormântarea cărora nu vine nimeni.

Geniul lor, ca orice geniu, a atras şi a divizat. Un critic englez scria că sunt cei mai mari compozitori, după Beethoven. Frank Sinatra, însă, nu îi suporta. Cei patru băieţi săraci din Liverpool, îmbogăţiţi de muzica lor armonioasă până la desăvârşire, chiar şi drogaţi cu LSD, au fost, totuşi, nişte tipi cuminţi.

Epilogul scris la Vatican nu e întâmplător. Oficiosul papal a profitat de cei patruzeci de ani de la destrămarea trupei pentru a nota că formaţia aceasta afurisită nu a fost chiar aşa de rău posedată. „E adevărat că, luaţi pe sus de valul succesului, au luat droguri şi au trăit desfrânat. Ba chiar au spus că sunt mai celebri decât Iisus. Dar ascultându-le muzica, toate astea par îndepărtate şi neimportante. Melodiile lor frumoase, care au schimbat pentru totdeauna muzica pop, ne provoacă emoţii chiar şi acum, şi dăinuiesc asemenea unor bijuterii de valoare", a comunicat Vaticanul.

Giovanni Maria Vian, editor-şef la „L'Osservatore Romano", este de părere că ideile lui John Lennon din 1967 (că religia creştină este pe moarte, iar el şi trupa lui sunt mai populari decât Iisus) demonstrează doar că şi celebrităţile erau fascinate de Hristos. Şi că, în fond, afirmaţiile nu sunt chiar aşa de revoltătoare precum s-a considerat iniţial. Nu e puţin.

Giovanni Maria Vian reuşeşte aici o sinteză strălucită a ultimelor decenii. Lumea noastră e mai tolerantă cu viciile, mai trufaşă şi mai grăbită, valoarea se validează în intervale istorice tot mai scurte, revoluţiile, fie ele şi muzicale, fascinează şi absolvă păcatele. Şi exact aici e şi strălucirea, şi slăbiciunea civilizaţiei moderne.

În rest, religia creştină trăieşte, Iisus e mai popular decât Lennon, totuşi profetul unei lumi unitare în iubire, iar oamenii singuri continuă să moară neştiuţi.