Cine ne conduce

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ultimul număr din „Foreign Policy România" cochetează cu imposibilul: îşi propune să spună totul despre „Sistemul Putin".

Sunt abordate curajos teme importante: verticala coruptă a Puterii - neo-feudalismul rus; hibridul ţaristo-liberal; coborârea în infernul informal sau noul naţionalism. Cât şi cum controlează KGB? Este Rusia, dacă nu tot fostul bloc sovietic, sub o dictatură a serviciilor secrete? Cine conduce lumea asta şi încotro?

Specialiştii avansează teorii ample, se ciocnesc argumente solide, dar un răspuns satisfăcător tot în ultimele pagini găsim. Şi pentru acest răspuns a fost nevoie ca englezul Thomas de Waal să scrie un eseu despre cum pot explica Gogol, şi Cehov, şi Dostoievski lumea postsovietică.

Iată ce ne spune acest De Waal: vreţi să înţelegeţi ceva din Rusia? Vedeţi „Revizorul"! Ce este ţara aceasta sub Putin, ca şi sub Nicolae I, ca mai înainte şi ca de acum înainte, dacă nu o piramidă a corupţiei practicate din interes şi din inerţie? Şi câţi ruşi se pot privi fără să îl vadă pe Hlestakov? Poate că nu aţi uitat cuvintele de final ale primarului lui Gogol şi poate că nu e rău să ne gândim mai mult la ele: „De ce râdeţi? Râdeţi de voi înşivă!".

Vreţi să înţelegeţi ceva din Ucraina? Răspunsul e în „Livada cu vişini". Ce este astăzi Ucraina? De Waal: „o moştenire amestecată, oportunităţi pierdute, triumful noului capital, tranziţie fără destinaţie". Vă sună cunoscut? Recent, pe fluxurile agenţiilor internaţionale de ştiri se anunţa că statul a decis să ia banii cuveniţi supravieţuitorilor Holocaustului şi să îi îndrepte către buna organizare a campionatului european de fotbal din această vară. Vă amintiţi, poate, această replică din „Livada cu vişini": „Oh, cât mi-aş dori ca totul să treacă şi viaţa noastră nefericită să se schimbe". Şi nu l-aţi uitat de tot, sper, nici pe Firs, bătrânul servitor surd, abandonat, din greşeală, în vechea casă.

Vă interesează, poate, Georgia? De Waal vede în schimbările bruşte de la Tbilisi ceva din pasiunea şi din utopia lui Ivan Karamazov. Mai ştiţi de ce îl blama Marele Inchizitor pe Iisus - pentru „povara liberului-arbitru". Iar Georgia s-a predat deja unei caste de conducători care caută să excludă această povară. Nota de plată întârzie.

Şi România? Noi unde suntem? Nu mai avem nevoie de acest De Waal - ştim clar şi în zadar, de la 1883 încoace, de când s-a găsit scrisoarea pierdută, de când Caţavencu i-a spus prima dată lui Tipătescu: „Să mă ierţi şi să mă iubeşti! Pentru că toţi ne iubim ţara, toţi suntem români!".

Andrei Crăciun este şef secţie publicistică ''Adevărul''

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite