INTERVIU Ion Razza: „Cânt dragostea, e cel mai frumos lucru de pe pământ“
0
Astă-seara, chiar de Dragobete, Ion Razza și Vasile Șeicaru îşi așteaptă fanii la un concert de excepție. Cei doi romantici înnăscuţi îi vor delecta pe spectatori cu piesele lor melancolice. Membrul formaţiei Catharsis mărturiseşte că şi-a dorit de multă vreme să urce pe scenă alături de colegul său de peste Prut, folkistul Vasile Şeicaru.
Adevărul: Cum ai ajuns la ideea unei colaborări cu Vasile Şeicaru?
A fost un gând de-al meu de demult, însă invitaţia a venit din partea organizatorilor spectacolului. Nu mai făceam folk demult, dar acum am hotărât să-mi amintesc şi să îmi reînnoiesc repertoriul cu acest gen de muzică. De fapt, sunt aceleaşi cântece pe care le-am scos pe albumul meu solo, doar că în acest concert voi cânta fără orchestraţie, doar cu voce şi chitară. Va fi prima mea întâlnire pe scenă cu Vasile Şeicaru. Este un lucru onorabil pentru mine, dat fiind faptul că eu am crescut şi m-am format ca artist ascultând multă muzică din cenaclul „Flacăra", unde cânta şi Vasile Şeicaru. Cei de la „Flacăra" au fost pentru mine o enormă sursă de inspiraţie, atunci am şi descoperit muzica românească.
Ce îi aşteaptă pe invitaţi? Ce piese veţi cânta?
Vom interpreta cele mai frumoase cântece pe care le avem fiecare. Voi fi sincer cu spectatorii, mă voi strădui să construiesc o atmosferă plăcută, asemănătoare cu cea din jurul unui şemineu sau a unui foc de pădure. Va fi o seară plăcută, cu piese de dragoste, romantice.
Cât de romantic este Ion Razza zi de zi?
Îmi place romantismul şi mă consider un romantic incurabil, dar m-aş bucura dacă asta ar vorbi cei din jurul meu. Sunt tandru în special pe scenă. Dar şi în viaţa de zi cu zi romantismul prinde foarte bine omului. În general, piesele mele sunt de dragoste. Cânt iubirea, pentru că e cel mai frumos lucru de pe pământ.
De unde sunt inspirate piesele tale?
Din poezie. Cânt poezia frumoasă, apelez la scriitori consacraţi, clasici, dar şi moderni, tineri şi mai în vârstă. Am făcut muzică pe versurile multor poeţi, începând cu Eminescu, Minulescu, Arghezi, Bacovia şi până la cei contemporani. Cele mai multe piese sunt însă pe versurile lui Dumitru Matcovschi.
Şi tu, şi Mihai Budurin cântaţi şi solo de ceva vreme. Care este diferenţa dintre a fi singur pe scenă sau alături de colegul tău de trupă?
Diferenţa e mare. E ca şi cum ai trage o căruţă de unul singur sau în doi. Este, în acelaşi timp, o provocare pentru mine. Încerc să-mi dovedesc mie însumi că pot să mă descurc şi singur în faţa unui public.
Când aţi hotărât să vă apucaţi de cariera solo?
La început a fost doar o idee, doar o scânteie. Eu am venit cu propunerea. Mihai a fost cam surprins din start, însă şi-a dat apoi seama că va fi ceva benefic pentru ambii. Cariera solo nu a fost decât o experienţă în plus pentru noi, o evoluţie, mai multă muncă, mai multe capacităţi profesionale. Fiind în doi, adesea ne gândeam că unele lucruri le va face celălalt. Când eşti pe cont propriu, numai de tine depinde dacă stagnezi sau creşti. Nu am făcut-o din orgoliu, nu am vrut să ne demonstrăm unul altuia ceva.
Ideea a venit când Catharsis era într-un moment de stagnare?
Evident. Nu mi-a fost uşor să fac acest lucru, pentru că, per ansamblu, lucrurile nu mergeau prost. Dar acum merg şi mai bine. Publicul care şi-a dorit să asculte Catharsis şi acum ascultă Catharsis. Important e că noi nu am procedat aşa cum fac majoritatea formaţiilor - se despart, se ceartă şi îşi împart averea. Noi lucrăm în continuare şi în formula clasică, iar proiectele solo sunt doar o experienţă în plus pentru ambii.
Recunoaşteţi că fiecare dintre voi se concentrează acum mai mult pe cariera sa solo?
Cam aşa este. E vorba că trebuie să te concentrezi pe mai multe părţi, e nevoie să munceşti mai mult. Plus că trebuie să te gândeşti, daca apare o piesă, unde ar veni mai bine - în trupă sau în proiect solo. Or, eu, în proiectul meu, am ales melodiile care îmi par mai intime, ce ţin doar de starea launtrică şi de propriul meu eu. La evenimente mondene, cel mai des suntem invitaţi în doi.
Care a fost reacţia fanilor la primul tău album solo „Ploaie, Soare", apărut recent?
Albumul a plăcut oamenilor. Cele mai multe discuri le-am făcut cadou colegilor mei de breaslă. Mă bucur când îmi spun că le ascultă în maşină sau că până şi copiii se liniştesc când aud piesele mele. Mi-am permis luxul să fac melodii care, la prima vedere, nu sunt comerciale. Nu-mi pare rău. Până la urmă, ceea ce nu se vinde într-o vară se va vinde în zece, însă acest album este de o durata mai mare decât de o vară. Nici măcar nu am scos în vânzare albumul, se va comercializa în holul Teatrului de Operă în timpul concertului. Cea mai îndrăgită piesă de pe CD este „Poiana mea". E o melodie lirică şi nostalgică. I-am făcut şi un videoclip.
Ce s-a schimbat în cele aproape două decenii de când aţi urcat pentru prima dată în scenă, în formula Catharsis?
S-au schimbat foarte multe. Atunci eram tineri, entuziasmaţi, nu aveam loc, gânduri sau timp pentru altceva. Munceam gratis, cântam la nunţi şi cumetrii, mergeam în toate casele de cultură din ţară, nu conta dacă era ploaie sau frig, era important că lumea venea să ne vadă. Nu o singură dată s-a întâmplat să mergem într-un sat şi să susţinem două concerte, pentru că numărul celor care-şi doreau să ne asculte depăşea capacitatea sălilor. Reprezentam un curent nou în muzica de la noi. Acum suntem mai calculaţi, mai liniştiţi, mai echilibraţi.
SEPARAŢI ŞI ÎMPREUNĂ
Ion Razza este membru al formaţiei Catharsis, fondată oficial în anul 1997. De doi ani fiecare solist se ocupă și de un proiect solo. Ion şi-a luat numele de scenă Razza, iar colegul său Mihai Budurin a devenit Martin.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md
Se încarcă comentariile...
