INTERVIU Compozitorul Anatol Ștefăneț: „Ethno Jazz a devenit o etichetă națională“

Anatol Ștefăneț, liderul formației Trigon, dar și organizatorul Festivalului Ethno Jazz

De zece ani, compozitorul şi violonistul Anatol Ştefăneţ organizează un festival de anvergură. La ceas aniversar, liderul legendarei formaţii „Trigon" se simte împlinit. A reuşit să aducă artişti de talie mondială şi să cultive jazz-ul la noi.

Adevărul: Astăzi se împlinesc zece ani de la prima ediţie a Festivalului „Ethno Jazz". Ce aţi reuşit să realizaţi în acest deceniu şi la ce mai aveţi de lucrat?

Anatol Ştefăneţ: Cred că ne-au reuşit multe lucruri frumoase. Am pus pe picioare, în primul rând, o amplă acţiune culturală în Moldova. La început, jazz-ul era mult mai puţin în performanţă, artiştii, dar şi publicul, erau axaţi pe pop, pe folclor. Am reuşit, de asemenea, să trecem de perioada de tranziţie, când lumea noastră era obişnuită cu fonograma în sălile de concert. Pseudovalorile şi pseudocultura m-au deranjat întotdeauna, sunt un adept al artei şi al lucrurilor frumoase. Desigur, mai avem de lucrat. Întotdeauna este loc de mai bine.

Cum vă descurcaţi cu organizarea unui asemenea eveniment de anvergură? Cine vă ajută financiar?

Avem mulţi oameni de bună credinţă care ne întind o mână de ajutor. Cărările sunt deja bătătorite, ne-am făcut o serie de prieteni-sponsori, cum îmi place mie să-i numesc. Şi Ministerul Culturii, în ultimii doi ani, şi-a adus un aport financiar demn de un minister.

Ce pregătiţi pentru cele patru zile de concert din acest an?

La noi, nicio ediţie nu se repetă. În acest an, la închiderea festivalului, vom pregăti un program mult mai special, un mănunchi de surprize pe care nu pot să le dau în vileag.

Ce nume sonore ale jazz-ul internaţional ne-au păşit pragul în cei zece ani de concerte?

Au fost zeci de instrumentişti de valoare. Îmi amintesc aici de Richard Galliano, cea mai mare vedetă a jazz-ului francez sau de Louis Sclavis. Anul acesta l-am invitat pe Baldi Olier, cel mai renumit chitarist din Israel, şi pe Nik Bartsch, care vine a doua oară în Moldova.

Vă mai amintiţi de prima ediţie a festivalului? Ce s-a schimbat între timp?

Prima ediţie a fost mai complicată din punct de vedere organizatoric. Totul a devenit mai uşor între timp. S-a creat şi un public constant, o legătură spirituală vie dintre artişti şi spectatori.

Cum aţi caracteriza jazz-ul de la noi?

În comparatie cu anii precedenţi, acum au apărut muzicieni obsedaţi de acest gen de muzică. Erau şi înainte, însă nu aveau atâtea portiţe deschise, nu exista conexiunea internaţională pe care o au astăzi. Vreau să fiu modest, însă datorită festivalului pe care-l organizăm anual, care a devenit o etichetă naţională, mulţi artişti s-au întors cu faţa spre jazz şi sunt convins că acest gen muzical va evolua.

Ce mai face „Trigon"? V-aţi gândit deja cum o să sărbătoriţi cei 20 de ani aniversaţi de trupă, anul viitor?

„Trigon" există, chiar dacă avem şi proiecte individuale. Fiecare este liber să-şi încerce abilităţile şi în alte stiluri de muzică. Cât despre aniversări, mie nu-mi plac astfel de sărbători, pentru că odată cu ele se rotunjesc nişte cifre, care ne îmbătrânesc şi pe noi, şi formaţia. Îmi plac, în schimb, repetiţiile şi spectacolele.

Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md