TELENOVELA PRIVATIZĂRILOR SINDICALE Moştenirea sindicală, mina de aur devastată

Casa Sindicatelor, situată în centrul Capitalei, este unul dintre edificiile ce încă mai face parte din averea sindicală

Sindicatele mai au în proprietate doar câteva dintre cele peste 100 de obiective de patrimoniu rămase după destrămarea URSS, restul fiind vândute, majoritatea în condiţii netransparente.

Foştii şi actualii lideri ai organizaţiilor oamenilor muncii îşi declină vina, în timp ce autorităţile de stat spun că nu se pot implica în activitatea sindicatelor.

După destrămarea URSS, sindicatele din Moldova s-au pomenit cu o avere estimată la peste 200 mln de dolari. Patrimoniul moştenit de la fosta organizaţie sindicală unională includea imobile, staţiuni turistice, sanatorii, baze sportive etc. Sindicatele le-au trecut pe toate în proprietatea lor prin modalităţi care continuă să fie contestate. Este vorba, bunăoară de, un act de predare-primire, din 20 ianuarie 1993, semnat de şefii de atunci ai sindicatelor de la Chişinău şi Moscova.

Deşi legea spune că patrimoniul sindicatelor este nu poate fi înstrăinat fără acordul proprietarului, adică a tuturor membrilor, pe parcursul a 20 de ani s-a vândut tot ce s-a putut. „Din cele peste 100 de obiecte au rămas doar câteva, le numeri pe degete. Majoritatea funcţionau şi aduceau venituri", spune Victor Vaşciaev, fostul director al Holdingului „Moldsindbalneotur" .

Tertipuri legislative

Legislaţia prevede că atunci când proprietatea nu are stăpâni legali, dreptul de proprietate îi revine celui care în ultimii zece ani a gestionat-o. Mai multe colective de muncă, care au muncit ani de-a rândul, sperând că vor avea şi ele o părticică din SRL-urile create în baza sanatoriilor şi bazelor de odihnă, s-au pomenit cu speranţele spulberate. Ca să le ungă ochii, şefii de sindicate au admis crearea unor SRL-uri în care colectivelor le revenea o cotă de 20%, iar CNSM - 80%. Cota-parte însă nu era din valoarea proprietăţii, ci din capitalul statutar al SRL, care era de câteva mii de lei. Chiar şi aşa, la înstrăinarea proprietăţilor sindicale nu s-a mai ţinut cont că şi colectivul a avut o cotă-parte.

De altfel, continuă să persiste întrebarea dacă sindicatele au dreptul, cel puţin moral, asupra proprietăţilor mari, în special asupra sanatoriilor, de vreme ce mai multe documente atestă că la construcţia lor s-au investit resurse ale întreprinderilor de stat, ale colectivelor de muncă, cota din cotezaţiile sindicale fiind neînsemnată.

Răspunsul Guvernului

De-a lungul anilor, liderii sindicali s-au aflat în relaţii relativ prietenoase cu reprezentanţii guvernării. Motivul - protecţia comorii sindicale. Acestora le era teamă ca nu cumva o guvernare supărată să înceapă a se interesa cum a fost dobândit patrimoniul sindical şi să îl naţionalizeze. Astfel, aparatul central al sindicatelor ar rămâne fără sursa principală de venit. Întrebată dacă Guvernul s-a interesat sau a controlat vreodată modul în care este gestionat patrimoniul sindicatelor, Cancelaria de Stat, prin semnătura secretarului general al Guvernului, Victor Bodiu, a răspuns că, potrivit legislaţiei, CNSM nu se subordonează şi nu este supusă controlului autorităţilor publice, iar Guvernul nu are dreptul legal să intervină în procesul de activitate. Afirmații similare găsim şi în răspunsurile primite de la Procuratură, care, făcând trimitere la aceeaşi lege, afirmă că nu poate controla decât după ce s-ar fi comis o ilegalitate.

„Lăsa-ţi-mă în pace, m-am retras din politică!"

O parte dintre manipulările cu banii şi averea sindicatelor (descrise în articolele anterioare) au avut loc în ultimii ani, când preşedinte al CNSM a fost Leonid Manea, iar adjuncţi - Oleg Budza şi Mihai Hâncu. Atât pe vremea când conducea Confederaţia „Solidaritate", cât şi după fuzionarea acesteia cu CGSM, Manea a fost cunoscut ca un apropiat al guvernării comuniste. În primăvara lui 2009, a intrat însă în dizgraţie, iar la scurt timp şi-a dat demisia, preşedinte devenind Oleg Budza. Rugat să comenteze înstrăinarea masivă a averii sindicale, Leonid Manea a răspuns: „Eu m-am retras acum doi ani din politică, de la sindicate, şi nu vreau să comentez".

Legături de rudenie

Am încercat fără rezultat să-l găsim pe bussinesmanul Ilan Shor pentru a discuta despre afacerile sale cu patrimoniu sindical. Oleg Budza a declarat că o parte dintre proprietăţile sindicale i-au fost vândute lui Ilan Shor pentru că ar fi venit cu cele mai bune oferte. Întrebat dacă fiul său, Dragoş Hâncu, care a fost anterior citat de presă ca fiind vicepreşedinte al clubului de fotbal „Milsami" (patronat de Ilan Shor), ar fi avut vreo implicare la încheierea tranzacţiilor, vicepreşedintele CNSM, Mihai Hâncu, s-a arătat vădit iritat. „Fiul meu nu este vicepreşedinte la „Milsami", ci vicepreşedinte al consiliului de administrare al echipei, într-un fel pe baze obşteşti. El a fost preşedinte la clubul „Dacia", îi place fotbalul şi eu nu-i interzic", a spus Mihai Hâncu.

După această discuţie cu Mihai Hâncu, descoperim chiar pe site-ul oficial al clubului de fotbal „Milsami" componenţa consiliului de tutelă al echipei. Preşedinte este chiar Mihai Hâncu, iar vicepreşedinte - fiul său Dragoş. Printre membrii Consiliului de Tutelă îl găsim pe Oleg Budza şi Valeri Romanov (care figurează la firmele ce ar aparţine lui Ilan Shor care au privatizat proprietăţi sindicale).

Tot mai puţin membri

În pofida milioanelor care se rotesc în jurul CNSM, situaţia membrilor de sindicat nu s-a îmbunătăţit. Mai mult, oamenii par să nu mai tolereze lipsa de transparenţă şi pierd încrederea în sindicate. Astfel, potrivit unei informaţii a Departamentului organizare şi informare a CNSM, la 1 ianuarie 2011 uniunea sindicală avea 29 de organizaţii cu 484. 938 de membri. Numai în 2010 numărul membrilor a scăzut cu 19.148 de oameni. Dintre aceştia, 6.187 au depus cerere de a din proprie iniţiativă.

Solicitat să comenteze aceste date, Oleg Budza neagă, deşi nu foarte ferm, că membrii de sindicat ar abandona organizaţiile. În schimb, confirmă că unii bugetari, atunci când se angajeză, nici nu ştiu că li se opreşte automat 1% din salariu cotizaţie ca membru de sindicat. Fără să depună cerere. „Oamenii primesc fluturaşul de salariu unde este trecut tot ce a fost reţinut", spune președintele CNSM. Reiese că oamenii nu consimt să facă parte din sindicate, ci sunt constrânşi.

Epilog despre transparenţă

La întrebarea de ce vânzarea patrimoniului nu s-a făcut transparent, prin licitaţii, Oleg Budza răspunde că legea nu îi obligă la aşa ceva. Când argumentăm că proprietatea sindicală este deţinută în devălmăşie de fiecare sindicat de ramură, iar legea prevede că în acest caz un obiectiv poate fi vândut doar cu acordul fiecărei părţi, Budza a replicat: „Statutul prevede, organul colegial ia decizia, ce contradicţie este? Să întrebăm pe fiecare membru de sindicat?".

La întrebarea de unde aflau persoanele private, conducătorii de firme, că sindicatele vând ceva, în condiţiile în care nimeni nu făcea publică lista obiectelor expuse vânzării, Budza răspunde: „Cine se interesa se adresa la noi. Ce e rău în faptul că le vindeam prin negocieri directe, pe care le aduceam la cunoştinţa comitetului confederal?".

Slariile liderilor, „secret sindical"

Mărimea salariilor liderilor sindicali este strict secretă. De câţiva ani Centrul de Investigaţii Jurnalistice face fără succes demersuri oficiale solicitându-i lui Oleg Budza informaţii despre lefurile şi declaraţiile pe avere ale liderilor sindicali, bugetul organizaţiei. „Este problema internă a sindicatelor", a fost răspunsul preşedintelui CNSM. Întrebat dacă este adevărat că are un salariu de 15.000 de lei, Budza a răspuns: „Eu am spus că nu discutăm pe tema aceasta. Eu nu vreau să comentez". Liderul sindical a spus că doar membrii CNSM pot solicita această informaţie.