Gheorghe Ghidirim, chirurg: „Înainte de fiecare operație mă rog la Dumnezeu“

Chirurgul Gheorghe Ghidirim a salvat mii de oameni cu bisturiul pe care-l mânuieşte cu îndemânare de 50 de ani. Chiar şi acum, după zeci de ani de experienţă, are emoţii când intră în sala de operaţie, pentru că, spune academicianul, „chirurgia este imprevizibilă".

Adevărul: Dle profesor, cum ați ajuns chirurg?
Gheorghe Ghidirim: Eu am vrut să mă fac aviator, însă după ce am absolvit clasa a 7-a , Simion Șchiopul, cumnatul meu m-a sfătuit să devin medic. Mi-a spus că trebuie să merg numai la medicină pentru că medicul aduce mare folos societății și așa am făcut.

Care operație v-a marcat suficient de mult încât să v-o amintiți și astăzi?
Sunt mai multe, dar îmi amintesc de una prin anii 1970. Pe atunci eram conferențiar tânăr și lucram la spitalul numărul unu din Capitală, era prima mea operație la inimă. Atunci, la spital a venit o fată care a fost înjunghiată de amantul ei cu cuțitul în inimă era în moarte clinică. După operație fata și-a revenit pentru că am avut curaj suficient încât s-o salvez. Era o țigancă, la câteva minute a fugit din spital la ceilalți țigani care o învățau cum să spună că s-a înjunghiat singură. Îmi mai amintesc că a fost fotografiată de regretatul Emil Loteanu, autorul filmului „Șatra".

Vi s-a întâmplat să operați cunoscuți sau persoane dragi?
În general se spune că nu este bine să-i operezi pe cei dragi. M-am străduit să evit, dar am fost nevoit. Emoțiile sunt triple, chirurgia este implevizibilă și dacă se întâmplă ceva ai putea să rămâi cu un viciu pe toată viața.

Ce simțiți când intrați în sala de operație?
Am emoții, dar mai puține pentru că am experiență. Toată viața am crezut în Dumnezeu și înainte de fiecare operație mă rog. Am avut operații foarte dificile. În medicină două lucruri asemănătoare foarte rar se întâlnesc. Un chirurg trebuie să aibă curaj, cunoștințe și responsabilitate. Am ieșit din situații pe care le credeam imposibile.

Mai operați și acum la 70 de ani?
Înainte aveam 250 de operații pe an, acum am două trei operații pe săptămână. Am format o echipă foarte bună pot pleca în concediu pe timp nelimitat și știu că aici elevii mei se vor descurca foarte bine. Este o necesitate a fiecărui profesor să crească o școală de doctori în medicină.

Ce faceți în timpul liber?
De-ar fi mai mult timp liber, că am cu ce-l umple. Îl traduc din rusă pe Esenin practic badmintonul de prin anii 1963, am o livadă acasă, lucrez mult acolo împreună cu soția.

Cum era medicina acum 20 de ani în urmă?
S-au schimbat condițiile de lucru, acum sunt mai bune pentru că au apărut unități sanitare noi, primim aparataj contemporan. Ce e drept suntem asigurați mai slab decât cum ne-am dori. Imediat după proclamarea independenței eram mult mai săraci în material tehnice, care erau deja în Europa și în SUA.

Ați fost primul ministru al sănătății cum au fost primele zile în care puneați bazele medicinii?
Am început în condiții absolut noi pentru că trebuia să părăsim sistemul de comandă, cel socialist, dar nimeni dintre noi nu avea experiență în noua etapă, a economiei de piață. Dacă înainte primeam aparate de la fosta URSS, acum trebuia să avem grijă să procurăm aparatele singuri. Am dezvoltat trei tipuri de medicină de stat, cea particulara și prin asigurare. Tot atunci am propus să trecem la medicina prin asigurare, dar atunci erau alte priorități, iar proiectul a fost aprobat în 2005.

„Salariile mici alungă medicii din țară"

Cu cine ați inițiat primul parteneriat al Moldovei în domeniul medicinii?
SUA a fost prima țară pe care am vizitat-o după URSS, în 1991 am făcut primul parteneriat cu SUA, cu statul Minissota. Asta a facilitate schimbul de medici, mii de medici au reușit să meargă în spitalele din Statele Unite ale Americii.

Care a fost reacția medicilor atunci când au ajuns în SUA?
Umblam toți cu ochii larg deschiși mirându-ne și invidiindu-i pe medici de condițiile în care lucrează. Și pentru ei a fost o învățătură, ei când au venit în Moldova și au văzut în ce condiții medicii activează, ne-au spus că medicii din noștri vor însuși toate tehnologiile, însă ei n-ar putea lucra în aceleași condiții.

Ce credeți că lipsește sistemul de sănătate de astăzi?
În primul rând a scăzut popularitatea mediciului. Medicii ar trebui să aibă salarii mai bune pentru că atunci s-ar reduce numărul de încălcări financiare, dar trebuie să înțelegem că medicul este pus într-o situație gravă. Tot de aici se trage și exodul medicilor. De asemenea ne lipsește aparatajul necesar. Atât cât avem noi în tot acest spital, spitalele de peste hotare au într-o singură secție. Plus că avem aparate vechi lucrăm cu aparataj obținut încă prin anii '90. Avem și alte noi, dar nu sunt suficiente. Dacă americanii lucreză cu aparate de o singură folosință, noi le utilizăm de sute de ori. De ce ? de sărăcie. Totuși treptat se ameliorează situația și la acest capitol.

PROFIL

Nume: Gheorghe Ghidirim
Data nașterii: 22 aprilie 1939 în comuna Palanca
Stare civilă: căsătorit

Gheorghe Ghidirim este doctor habilitat în medicină, profesor universitar, academician al AŞ din Republica Moldova. El este un membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesor universitar şi şef al Catedrei de chirurgie numărul 1, „Nicolae Anestiadi", Nicolae Testemiţanu Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie. De asemenea el este și președintele ligii medicilor din Moldova.