Copiii, obligaţi de sistem să retrăiască abuzurile. CITEŞTE despre calvarul examenului medico-legal la care sunt supuşi minorii-victime

Pentru orice copil din Moldova devenit victimă a violenţei, inclusiv a celei sexuale, calea spre dreptate trece printr-o serie de proceduri greu de suportat. Expertiza medico-legală este una dintre primele experienţe de coşmar, minorul fiind nevoit să povestească unor străini drama prin care a trecut.

Pentru Alina, o elevă de 12 ani, expertiza medico-legală a fost una dintre cele mai stresante experienţe din viaţă. Fata a ajuns în faţa medicilor legişti după ce a fost violată de concubinul mamei sale. Copila rămăsese în grija bărbatului de 53 de ani după ce mama sa a plecat la muncă peste hotare. Cazul a ajuns în instanţele de drept la sesizarea Centrului de asistenţă psihosocială a copilului şi familiei „Amicul" (constituit în cadrul Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii, în parteneriat cu Direcţia Municipală Chişinău pentru Protecţia Drepturilor Copilului). Asistentul social de la „Amicul" a fost cel care a însoţit copilul la expertiză.

Articolul a fost realizat în colaborare cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice. CITEŞTE aici mai multe investigaţii. 

Dezbrăcată la piele şi luată la întrebări

„Alina a fost rugată să se dezbrace în pielea goală şi să vină în faţa a trei bărbaţi care au început să o examineze din toate părţile, adresându-i diferite întrebări. Personal am fost extrem de stresată de situaţia în care a fost pusă o fetiţă care a trecut recent printr-un abuz sexual", povesteşte Angela Stefanco, asistent social la „Amicul".

Aceleaşi sentimente chinuitioare le-a retrăit şi Ana, o altă adolescentă care a trecut prin experienţa expertizei medico-legale, după ce a fost violată de mai multe ori de câţiva consăteni. Cel care o „vindea" pentru un borcan de vin sau câteva zeci de lei era chiar tatăl său, care o ţinea ostatecă. Din concluzia expertizei medico-legale reiese că legiştii s-au interesat chiar şi de tehnicile sexuale pe care le foloseau bărbaţii care au violat-o. „Aceste amănute nu fac decât să traumatizeze şi să revictimizeze copilul, de aceea ar fi bine ca exeprtizele să se refere la confirmarea sau infirmarea celor constatate de către procuror", consideră Rodica Coreţchi-Mocanu.

Într-un rând cu morţii

Cazul celor două adolescente nu este singular. Odată ajunşi în faţa experţilor, copiii sunt puşi în situaţia să povestească, cu lux de amănunte, modul în care au fost abuzaţi, cu detalii intime, mărturisind lucruri pe care ar vrea să le uite. Trăirea repetată a emoţiilor negative conduce la revictimizare.

Serviciul de expertiză medico-legală reprezintă, în majoritatea raioanelor, o încăpere mică, de obicei sumbră, de numai câţiva metri pătraţi, de multe ori închiriate în sediile altor instituţii. Chiar şi aşa, cabinetul este împărţit de medicul-legist şi autopsier. La uşă, oamenii stau la coadă după certificate de deces sau documente ce confirmă leziunile corporale. În aceste condiţii nimeresc copiii care au avut de suferit de pe urma violenţei.

Medicul, obligat în virtutea responsabilităţilor de serviciu să colaboreze cu Poliţia, poate fi chemat pe teren, la locul unor crime, şi atunci aşteptarea poate dura ore întregi, de multe ori fiind invitaţi să vină a doua zi. „Medicul ar fi bucuros să-i primească pe toţi, dar, de multe ori, nu reuşeşte să răspundă la numărul mare de urgenţe", ne spune Ion Cuvşinov, directorul Centrului de Medicină Legală.

Legislaţie şchioapă

Copilul care a făcut cale întoarsă de la uşa legistului este puţin probabil să revină la medic. De multe ori, pur şi simplu nu are bani de drum. Peste câteva zile vănătaia trece, rănile se cicatrizează şi, astfel, abuzul devine imposibil de probat, iar agresorii scapă basma curată.

„Din păcate, mulţi copii victime ale violenţei se adresează la centrul nostru prea târziu, când urmele leziunilor nu mai pot fi fixate documentar", spune Rodica Coreţchi-Mocanu, managerul Centrului de asistenţă psihosocială a copilului şi familiei „Amicul". Potrivit experţilor, în cazurile de viol sau violenţă fizică termenul-limită în care trebuie făcută expertiza este de maxim şapte zile.

Dificultăţi în obţinerea probelor

Dacă expertiza nu este făcută în timp util, responsabilii de protecţia drepturilor copilului nu mai au probe concludente. În unele cazuri copilul este lăsat să locuiască în continuare sub acelaşi acoperiş cu abuzatorul, care poate fi concubinul mamei sau chiar unul dintre părinţii biologici.

Experţii Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii consideră că situaţia ar putea fi schimbată dacă legislaţia ar prevedea un mecanism clar de referire a victimelor violenţei la expertiza medico-legală, după modelul raportării obligatorii a cazurilor de violenţă, prevăzut de Legea despre prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi de Codul familiei.

„Foarte multe nereuşite în soluţionarea dosarelor în care copiii sunt victime ale unor infracţiuni au drept cauză principală probele insuficiente sau lipsa acestora. Nu pentru că abuzul nu a avut loc sau probe nu au existat, ci pentru că au existat dificultăţi în obţinerea lor", spune Daniela Sâmboteanu, preşedintele Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului asupra Copiilor.

Lipsiţi de ajutor psihologic

O încăpere sumbră şi deloc prietenoasă, oameni în halate albe, salarizaţi doar pentru a-l examina şi a face concluzii, dar nicidecum pentru a-i arăta înţelegere şi compasiune. Astfel este întâmpinat un copil care a trecut printr-un viol sau o bătaie.

Deşi toţi minorii care ajung în sistemul de expertiză au trecut printr-un stres enorm, organigrama Centrului de Medicină Legală nu prevede angajarea unor psihologi. Nimeni nu are grijă să-l pregătească pe copil pentru procedura, deloc uşoară, prin care urmează să treacă. În instituţie nu există nici măcar un cabinet separat pentru examinarea copiilor. Odată intraţi în sistemul de expertiză, copiii sunt trataţi la fel ca şi adulţii. „Instituţiile de expertiză ar trebui să ţină cont de personalitatea fiecărui copil şi să-l trateze adecvat vârstei şi particularităţilor lui. O experienţă inofensivă pentru un adult poate fi extrtem de stresantă pentru un copil", afirmă Daniela Sâmboteanu.

Nu au bani pentru un psiholog

Ion Cuvşinov susţine că şi-ar dori ca la Centrul de Medicină Legală să activeze un psiholog, dar că acest lucru este deocamdată imposibil, din cauza bugetului sărac al instituţiei. „Un astfel de specialist este necesar mai ales în cazurile de abuz asupra copiilor mici. Psihologul trebuie să evalueze starea copilului, felul în care l-a afectat experienţa traumatizantă şi, în anumite cazuri, expertiza să fie desfăşurată după o reabilitare psihologică", spune doctorul.

Ar trebui amenajat şi un cabinet special pentru consultarea copiilor, consideră şeful Centrului. „Într-o asemenea încăpere copilul ar putea fi examinat în condiţii de maximă securitate, dar şi de confort psihologic. Acolo medicul ar trebui să intre fără halat şi să discute în condiţii mai lejere cu micii pacienţi", spune Ion Cuvşinov.

Articolul a fost realizat în colaborare cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice. CITEŞTE aici mai multe investigaţii.