Captivii de la Bădiceni. Pacienții internatelor psihoneurologice sunt ţinuţi ca la închisoare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bolnavii sunt izolaţi de restul lumii
Bolnavii sunt izolaţi de restul lumii

Îşi trăiesc viaţa după un zid înalt de câţiva metri, iar dacă încearcă să evadeze sunt urmăriţi şi aduşi înapoi cu poliţia. Deși nu au comis nicio crimă, pacienții internatelor psihoneurologice sunt condamnați să trăiască în izolare totală, ca la închisoare, fără speranţa însă de a scăpa de „detenţie".

Mulţi ar putea avea o viaţă normală, în comunitate, fără a fi o povară pentru stat. Construit în cele mai bune tradiţii sovietice, internatul psihoneurologic din Bădiceni, Soroca, este amplasat la câţiva kilometri de cea mai apropiată localitate. Priveliştea care se deschide pentru cei peste 400 de locatari ai acestei instituţii dincolo de poarta cu zăbrele este un câmp năpădit de buruieni.

„M-au amăgit că mă duc să învăţ la colegiu"

Lucia, o femeie trecută de 30 de ani, este unul dintre puţinii pacienţi de la Bădiceni care nu-şi omoară timpul în zadar. Alături de o colegă din internat ea a pus la punct un fel de linie de producere a feţelor de pernă, brodate după o tehnologie specială.

Tânără a ajuns la Bădiceni imediat după absolvirea şcolii-internat pentru copii cu deficienţe mintale din Hânceşti. „Învăţătorii şi directorul m-au amăgit că mă duc să învăţ la un colegiu din Soroca. Atunci când am văzut unde am ajuns, am plâns, dar n-am încercat să fug... Deja m-am obişnuit. Decât să umblu pe drumuri, mai bine stau aici, unde, de bine de rău, primim mâncare şi haine", spune Lucia.

Diagnosticul care i-a fost stabilit - retard mintal uşor - pune sub un mare semn de întrebare aflarea ei într-o instituţie alături de oameni cu deficienţe mintale severe. În mod normal, Lucia ar trebui să se afle în comunitate, dar sistemul a preferat să o izoleze decât să-i ofere o şansă de a fi independentă.

Drama Luciei a început încă în clasele primare. Pentru că rămânea în urmă la învăţătură, la vârsta de opt ani a fost dusă de acasă la şcoala pentru copii cu deficienţe mintale grave din Hânceşti. Această instituţie nu i-a lăsat prea multe şanse de viitor. Centrul de Investigaţii Jurnalistice a arătat anterior că plasarea copiilor în astfel de şcoli era un fenomen acum câţiva ani. Lucia este unul din oamenii pe care sistemul i-a exclus irevocabil, făcându-i pentru tot restul vieţii consumatori ai subvenţiilor de la stat.

50 de pacienţi, ilegal în instituţie

La fel ca Lucia, cu diagnoze ce permit reintegrarea în societate, la internatul din Bădiceni sunt circa 50 de persoane, potrivit medicului-şef Ludmila Dovbenco. Statutul instituţiei nu prevede izolarea persoanelor cu un asemenea diagnostic.

„Aici nu toată lumea e bolnavă la cap", ne spune Andrei, unul dintre pacienţi. „Dacă te porţi frumos, angajaţii internatului nu-ţi fac niciun rău", adaugă el. Andrei are 38 de ani, este din Comrat şi a venit aici în 2003. El povesteşte că este vizitat uneori de fratele său, care i-a adus un telefon mobil performant, cu căşti, la care poate asculta muzică non-stop.

Administraţia înţelege şi acceptă că pacienţii diagnosticaţi cu retard mintal uşor se pot descurca pe cont propriu. Dovadă sunt cele câteva camere, cu două sau trei locuri, unde locuiesc „cei care înţeleg". Ei îşi fac singuri curăţenie în cameră şi îşi spală hainele, adică se pot autodeservi.

Majoritatea pacienţilor sunt înscrişi în instituţie cu statut de „plasament permanent" şi rămân aici până la sfârşitul vieţii, ne spune directorul unităţii Ion Gulico. Nimeni nu reevaluează periodic, aşa cum o cer normele, dosarele fiecărui pacient, pentru a vedea dacă persoana mai merită ţinută aici sau trebuie reintegrată în societate ori plasată într-o instituţie cu un regim mai permisiv.

Oameni inexistenţi şi invizibili

Din 2009, când a fost modificată legislaţia, nimeni nu mai poate fi internat într-o instituţie psihoneurologică în lipsa unei decizii judecătoreşti care să prevadă lipsirea de capacitatea de exerciţiu. Cu toate acestea, fiecare al doilea om internat la Bădiceni este deţinut ilegal, fără o decizie judecătorească. Până atunci, însă, oamenii ajungeau aici în baza unor cereri, astfel încât acum, ca să se conformeze cerinţelor legale, pacienţii sunt lipsiţi angro de capacitatea de exerciţiu. Internatul a pregătit zeci de dosare pe care le-a dus în instanţă.

De asemenea, mulţi dintre cei care se află acum la Bădiceni nu au acte de identitate. Deşi sunt ani buni de când au nimerit aici, autorităţile nu au reuşit să le perfecteze documente. Conform datelor administraţiei internatului, în privinţa a 165 de oameni nu există decizii privind lipsa capacităţii de exerciţiu. În majoritatea cazurilor aceste persoane au fost internate înainte de anul 2003. Alte 80 de persoane încă nu au buletine de identitate, 30 nu au certificat de invaliditate, iar 50 - nici măcar adeverinţe de naştere.

Potrivit avocatului parlamentar Aurelia Grigoriu, asemenea situaţii există în majoritatea internatelor psiho-neurologice. „Am constatat o situaţie dezastruoasă la capitolul documente în toate unităţile pe care le-am vizitat. Asta înseamnă că oamenii care nu au acte nu beneficiază de mai multe drepturi - nu pot primi pensii şi indemnizaţii, nu-şi pot stabili gradul de invaliditate, nu-şi pot exercita dreptul la vot etc. Se acumulează un ghem foarte mare de încălcări de drepturi", susţine ombudsmanul.

Avocatul parlamentar admite că o persoană care nu figurează în nicio evidenţă poate dispărea în orice moment din internat şi nimeni nu-i va putea cere socoteală managerului instituţiei. „Pe de altă parte, dacă sunt primiţi oameni fără acte, oricine poate fi închis acolo. De exemplu, dacă cineva se ascunde, el poate sta liniştit în internat şi nimeni nu-l va găsi", explică Aurelia Grigoriu.

În joc sunt interese financiare

ONG-urile pentru drepturile omului consideră că administraţiile instituţiilor nu vor să reevalueze dosarele pacienţilor şi din considerente financiare. „Bugetul instituţiei depinde de numărul de pacienţi. În aceste condiţii, internatele sunt interesate să aibă cât mai multă materie primă. La mijloc e interesul financiar", afirmă Vanu Jereghi, directorul Institutului pentru Drepturile Omului.

Expertul susţine că cere deja de zece ani autorităţilor să reevalueze dosarele bolnavilor din internatele psihoneurologice, dar că până în prezent acest lucru nu s-a făcut. „Trebuie luat fiecare caz în parte, ca să vedem, împreună cu asistentul social din localitatea de baştină a persoanei, dacă are unde trăi, dacă are rude şi dacă are cine să-i poarte de grijă în cazul în care ar fi dezinstituţionalizată", precizează Vanu Jereghi.

Potrivit rapoartelor IDOM, această lipsă de monitorizare lasă loc de ilegalităţi. Astfel, în urma unei monitorizări efectuate de organizaţie, în una dintre instituţiile cu profil psihoneurologic a fost depistat cel puţin un caz în care persoana nu avea niciun fel de deviere psihică şi a făcut tot posibilul să fie cazată acolo pentru că „întreţinerea casei în care locuia costa prea mult". De remarcat că pentru întreţinerea unui pacient într-un internat statul achită anual în jur de 35-40.000 de lei.

Milioane de lei curg anual în sistem

Instituţiile psihoneurologice, rămase moştenire de la sistemul sovietic de asistenţă a persoanelor cu deficienţe psihice, nu sunt altceva decât nişte „închisori" pentru oamenii cu astfel de probleme. Sute de milioane de lei sunt cheltuiţi anual din bugetul de stat pentru aceşti „dinozauri". Numai internatul din Bădiceni ne costă peste 14,7 milioane de lei anual sau în jur de 40.000 de lei pentru o persoană. Deşi, la prima vedere, suma este enormă, doar o mică parte din ea constituie cheltuieli directe pentru pacienţi, restul banilor fiind direcţionaţi pentru întreţinerea blocurilor, reparaţii, salarizarea personalului etc.

Totuşi, directorul Ion Gulico nu ne-a putut spune cât se alocă pentru procurarea îmbrăcămintei şi cât de des primesc pacienţii haine noi. Pe cei mai mulţi dintre ei i-am găsit purtând cipici din cauciuc şi vechituri. Şi asta în condiţiile în care la capitolul vestimentaţie, lenjerie şi obiecte de igienă, normele bugetare prevăd peste 80 de obiecte pe care statul trebuie să le pună în posesia unui rezident. Printre acestea se numără scurte, rochii, halate, pulovere, pantaloni, fulare, mănuşi, batiste, sutiene şi chiloţi, colanţi de primăvară şi de iarnă, pijamale, pantofi şi cizme, papuci de casă, încălţăminte sport, prosoape, plapume şi multe altele. La banii care vin de la stat se mai adaugă şi 75% din suma pe care unii pacienţi o primesc ca pensie de invaliditate. Astfel, dacă adunăm toţi banii, iese că instituţia dispune de un buget enorm.

Internat psihoneurologic fără psihiatru

La fiecare angajat din internatul din Bădiceni revin doi bolnavi. Instituţia are un personal de 210 oameni, la peste 400 de pacienţi. Deși are suficienţi angajaţi, specialiștii de bază lipsesc. Potrivit directorului Ion Gulico, la un salariu de aproximativ 2.000 de lei nu vrea să vină niciun terapeut, psihiatru sau ginecolog. Locurile sunt vacante de câţiva ani. Administraţia instituţiei spune că pacienţii sunt totuși consultaţi periodic de medici angajaţi prin cumul. Când starea unor bolnavi se acutizează, ei sunt transportaţi de urgenţă la spitalele de psihiatrie. După stabilizarea stării de sănătate, pacienţii revin din nou „acasă", adică la internat.

20 de oameni într-o cameră cu miros de umezeală

Un dormitor este împărţit de vreo 20 de pacienţi, care nu pot avea, astfel, niciun pic de intimitate. Nu pot avea nimic care să le aparţină, pentru că doar cei mai norocoşi au o noptieră unde să-şi ţină pozele de acasă, un pieptene sau cartea de rugăciuni.

Nu au nici măcar noptiere

La venirea echipei CIN, camerele din internatul de la Bădiceni erau curate lună, iar păturile - fără nicio cută, semn că pacienţilor nu li se permite să se aşeze pe paturi în timpul zilei. Toţi erau pe afară sau în camerele cu televizoare. Spaţiul rezervat unui pacient este similar celui pentru deţinuţii din închisori. Paturile stau unul lângă altul, iar pacienţii nu au unde să-şi pună nici măcar hainele de care se dezbracă seara. „Când mă culc, îmi pun hainele sub pat", ne-a spus Nadejda, una dintre paciente.

La întrebarea de ce bolnavii nu au noptiere, o dădacă ne arată grăbită un dulap în care stau aranjate examplar câteva prosoape: „Iată aici îşi ţin ei lucrurile".

În holurile imense ale instituţiei nu e greu să te rătăceşti. Peste tot miroase a umezeală. Administraţia recunoaşte că în clădire ar fi necesară o reparaţie capitală. Întrebată de ce unii pacienţi îşi doresc să plece din internat şi chiar evadează (în prezent doi fugari sunt căutaţi de poliţie), şefii internatului răspund că „sunt oameni bolnavi, azi spun una, mâine alta".

Morţi suspecte

Tema deceselor în internat s-a dovedit a fi un subiect foarte greu de abordat cu administraţia instituţiei. După ce am întrebat de câteva ori câţi oameni au murit aici în ultimii ani, am auzit un răspuns aproximativ de la medicul-şef, Ludmila Dovbenco. Nu ne-au fost prezentate statistici sau documente. „Din anii 2008-2009, de când încălzirea şi alimentaţia e mai bună, a scăzut numărul deceselor. Din câte ţin minte, în 2008 au murit 17 oameni, cel mai mare număr din ultimii ani. În 2009 au decedat 11 oameni, în 2010 - 7, iar în 2011 am avut 12 decese", a precizat Ludmila Dovbenco.

Medicul-şef spune că cele mai multe decese survin in urma maladiilor cardiovasculare. A doua cauză o constituie bolile oncologice şi cele ale sistemului digestiv. „Avem şi cazuri când oamenii au murit de ciroză hepatică. Preparatele psihotrope pe care le administrăm afectează ficatul unor tutelaţi, deşi noi le dăm în permanenţă şi medicamente hepatoprotectoare", explică medicul-şef. Experţii de la IDOM consideră însă că de vină sunt condiţiile precare din instituţie, aglomeraţia mare din saloane şi lipsa unei secţii psihosomatice.

„Lucrăm cu ziua în sat"

Periodic, unii pacienţi merg în sat şi lucrează cu ziua în câmp. Directorului internatului i se pare firesc acest lucru. Şi localnicii au confirmat că îi văd uneori pe pacienţi prin sat, dar nu atât de des ca înainte, când „nu prea aveau ce mânca, săracii". Situaţia la internat s-ar fi schimbat în bine după 2007, când fosta conducere a fost demisă după un control al Curţii de Conturi. Atunci s-a descoperit că bolnavii primeau mâncare insuficientă şi de calitate proastă, iar în loc de ulei era folosit seu de vită.

Nimeni nu monitorizează

Chiar dacă acum sunt hrăniţi mai bine, pacienţii n-au renunţat la muncile ocazionale. „Mergem să lucrăm în sat, la prăşit, la săpat", ne spune o pacientă. „Facem bani şi ne cumpărăm praf de spălat, săpun. Ne dau şi aici, dar e mai bine când ai ceva al tău", adaugă o altă femeie. Acum câteva luni, una din pacientele de la Bădiceni a fugit şi a ajuns la Chişinău, căutându-şi rudele. Nadejda (52 de ani) povestea atunci că ar fi fost bătută şi umilită de angajaţii internatului şi că-şi doreşte să fie luată în tutela unei familii sau să fie dusă la un azil de bătrâni. Cu ajutorul poliţiei, femeia a fost adusă înapoi la Bădiceni. Am găsit-o tot cu gând de ducă.

Directorul internatului, Ion Gulico, s-a arătat surprins când l-am întrebat dacă a verificat în vreun fel spusele femeii şi ne-a asigurat că în internat nu există violenţă. În procesul de documentare, am constatat că la nivel de stat nu există nicio structură care ar monitoriza eventualele cazuri de violenţă în internatele psihoneurologice.

Nu au cui se plânge

Dacă ar fi bătuţi sau ar vrea să denunţe eventuale rele tratamente, bolnavii din Bădiceni nu au cui se plânge, pentru că nu-i întreabă nimeni, iar dacă îi întreabă - spusele lor nu sunt luate în serios.

Dacă în cazul celor deţinuţi în comisariatele de poliţie procurorul este obligat să meargă peste 72 de ore de la reţinere să monitorizeze ca nu cumva să se fi aplicat violenţa, în cazul pacienţilor internatelor psihoneurologice statul nu asigură securitatea. Singura iniţiativă în acest sens - de a crea o comisie ce ar primi plângeri de la astfel de pacienţi - a fost prevăzută de Legea privind sănătatea mintală, adoptată în 1997, dar n-a fost realizată.

Investigaţia a fost realizată în cadrul campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente", desfăşurată cu suportul UE şi PNUD.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite