Viziunea vizuinii
0
Luni, 28 noiembrie, într-o emisiune la televizor ni s-a arătat Stăpânul. A glăsuit prin „ceaușul" său înalt îndrituit. Vorbește calm, zâmbește, ascultă politicos (deși ușor iritat) traducerea în cască - pălmașii ăștia chiar își închipuie că-s o țară! -, pentru că are de transmis vești însemnate boierilor locului.
Și mai ales, urmează să rostească lucruri spre luarea-aminte a dreptcredincioșilor moldoveni, care n-au uitat de unde le vine „lucoarea", în ciuda zăpăcelii lor democratice: nu vă jucați cu Sublima Poartă!
Respectăm suveranitatea și integritatea „raielei" voastre (de fapt a noastre), dar dacă vreți s-avem negoț bogat și să trăim bine unii cu alții, lepădați-vă de papistași, nu mai flirtați cu nelegiuiții principi ai Apusului, veniți sub poala Sfintei Rusii și-i vom cuminți pe răsculații de peste Nistru, care vă hărțuiesc!
Nimic nu se schimbă. Limbajul poate sună altfel, mai neologistic, mai înșelător, tehnologiile se dezvoltă și-ți iau ochii, dar raporturile de putere rămân aceleași. Ambasadorul Valeri Kuzmin nu prea obișnuiește să facă declarații pentru mass-media românofone, evită să se expună întrebărilor unor jurnaliști din presa independentă, de aceea apariția sa la un post privat de televiziune din Chișinău a avut toate ingredientele unei întâlniri de gradul III. Ne-a oferit o revelație.
Nu prin ceea ce ne-a comunicat - ideile sale au fost previzibile ca întreaga politică rusească de la Petru cel Mare încoace! - ci prin lumina adevărului pe care a vărsat-o asupra „țarcului" în care ne învârtim, amăgindu-ne că facem politică.
Foştii conducători ai Moldovei nu și-au putut camufla ereditatea nomenclaturistă. Stupefiant este că şi actualii guvernanți, unii dintre ei şcoliţi în România și în Occident, manifestă acelaşi comportament servil faţă de Moscova. De parcă i-ar ține captivi codul genetic. Noi nu știm decât două atitudini în raport cu Rusia: ori prosternarea lașă și trădătoare de tip KGB-ist, ori delirul pășunist și heirupismul legionaroid, erupând pe forumuri.
Dar mai izbitoare este mediocritatea endemică, proasta aderență la realitate a „elitelor" noastre politice - lipsite de o imagine a ansamblului și de conștiința clară a pericolelor care erodează, ca un cancer, temeliile acestei comunități. Un stat slab nu poate opune unei puteri străine copleșitoare decât forța morală și solidaritatea cetățenilor săi.
Ce solidaritate avem în Moldova?... Sărăcie, vrajbă internă, derută identitară. Oscilația prețurilor la gaze ne inversează azimuturile geopolitice peste noapte! Ce ar face acești conducători într-o situație de criză majoră, de război, de cataclism natural? Mi-e groază să mă gândesc.
Ne-am obișnuit să răspundem provocărilor vieții, refugiindu-ne în metafore. Nu zic, ar fi fost frumos dacă ne-am fi aflat în viziunea unui autor genial, în universul fabulos al lui Borges, bunăoară, dar noi stăm pitiți într-o vizuină adânc săpată în pământ, la gura căreia așteaptă, răbdători, vânătorii.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md
Se încarcă comentariile...
